Dezbaterile despre mediu și protejarea animalelor, condamnarea cruzimii asupra asupra animalelor și a vânătorii, tendința de a adopta diete și atitudini nature-friendly au dus, în utima vreme, la o relație extrem de tensionată între oamenii care au puncte de vedere total opuse vizavi de aceste subiecte. Dragoș Hârjoabă, care este vânător și vicepreședinte al Asociației Cinegetice Someșul-Rodna, vorbește despre dilemele actuale privind fauna din România și tensiunile care devin tot mai dificil de soluționat. Pe de o parte sunt oamenii sensibili pentru care tranșarea unui animal este o cruzime greu de digerat, pe de altă parte sunt ceilalți oameni, din mediul rural, pentru care anumite practici considerate barbare sunt o normalitate. Cum se va regla prăpastia dintre ei fără a leza sensibilitățile și interesele lor?

S-a dezvoltat o relație de dușmănie între oamenii care privesc animalele sălbatice ca pe niște dăunători și oamenii care pentru care ele sunt niște atracții ale naturii ce trebuie protejate. Cum se poate echilibra acest raport?

E greu de definit ce fel de relație s-a format. Ceea ce observăm clar în ultima vreme este că suntem cuprinși de un val de ură, în general. Ură pe orice, pe oricine. Recent am citit în presă despre un viol comandat de o fetiță de 13 ani asupra alteia de 16 ani pe motiv că i-ar fi furat iubitul, viol pus în executare de un băiat de 19 ani. Vă dați seama unde am ajuns? Este ușor să stai în pat la căldurică, să îți vină toate pe tavă, apă, gaz, curent etc. fără să te preocupe cum vin și să te declari cel mai mare iubitor de animale. În același timp nu poți sta impasibil când duci apă cu găleata la animale, când noaptea, la lumina felinarului, ajuți vaca să fete, când pensia mizeră pe care o ai nu îți ajunge nici pentru medicamente, vin lupul sau ursul și în câteva clipe îți distrug toată munca și toată truda ta și te întrebi de unde mai iei lapte, ce tai de Crăciun, de unde mai faci rost de bani să îți cumperi altă văcuță? Este greu să mai iubești sălbăticiunile când tot porumbul îți este mâncat de mistreți, bursuci și urși, când statul nu te despăgubește decât foarte greu și cu sume derizorii. Țăranul păgubit nu are timp de stat pe Facebook și să latre cum latră cei din spatele ecranelor. Țăranul este ocupat de dimineața de la 5 până noaptea târziu și lui nu poți să îi spui să iubească fiara care i-a mâncat munca lui. Chiar nu poți. Acest raport de ură nu se va echilibra niciodată, exact din motivele menționate mai sus, unii cu munca și alții cu lătratul de la căldurică. Ca medie statistică stăm bine, majoritatea sunt iubitori de animale. Realitatea însă e un pic diferită. Pe scurt, ca imagine plastică vin cu exemplul genialului Grigore Moisil care spunea că dacă stai cu o fesă pe o plită încinsă și cu cealaltă pe un cub de gheață, statistic stai bine dar în realitate este vai de fundul tău.

Într-o lume care tinde spre compasiune, renunțarea la carne și la uciderea animalelor, vânătoarea nu este privită tocmai cu ochi buni. Cum vezi tu lucrurile?

Omul prin structura sa este mai mult carnivor decât omnivor. Este suficient să ne uităm în Biblie și vom vedea că Dumnezeu a îngăduit să se mănânce carne, mai mult decât atât, chiar El oferă carne poporului ales în deșert. De ce nu le-a dat doar orez sau freshu-ri? Este atotputernic, putea să le dea doar fresh de ciuperci de exemplu, nu să le dea mană și prepelițe. De ce a decis asta? De ce IIsus a înmulțit pâinea și peștii? De ce nu doar pâinea? De ce nu a înmulțit mere? Pentru că omul are nevoie de carne. Carnea face parte din viața noastră. La magazine cele mai aglomerate raioane sunt cele cu carne, la food court în mall-uri este coadă la aripioare, burgeri, costițe, shaorme etc. Și aici vorbim despre aceeași ură care ne macină, vegetarienii extremiști ne-ar omorî pe noi cei care nu suntem ca ei. La fel și în cazul vânătorilor, mii de comentarii în care se recomandă vânarea vânătorilor, se instigă la torturarea lor etc. De către cine? De către sufletele curate care între doi burgeri și o shorma devin brusc mari iubitori de animale. Mă întreb oare cum ar reacționa cei de la Polul Nord dacă li s-ar impune să devină vegetarieni? La ei agricultura e în floare. Să vezi ce salate faine ies la cercul polar, dar să mai vezi și ce faine ies roșiile acolo, minunate. Și dacă tot vorbim de vegetarieni și dacă tot vrem să fim noi ăia curați pe mâini și nepătați de sângele animalelor, vreau doar să le spun că marii cultivatori otrăvesc câmpurile în așa fel încât să nu fie nici un animal care să îndrăznească măcar să distrugă recoltele magice. De la mici rozătoare, păsari, până la iepuri și căprioare. Teoretic suntem cu mâinile curate, practic însă, realitatea este cea din link-ul următor:

Zeci de căprioare şi alte animale sălbatice au fost găsite moarte pe câmp, în Arad, după ce ar fi fost otrăvite

Totuși, în mediile de socializare au apărut, în ultimii ani, multe imagini de o cruzime gratuită și revoltătoare în ceea ce privește vânătoarea?

Nu există pădure fără uscături și din păcate am văzut și eu multe cazuri în care mi s-a făcut scârbă de acest tip de comportament. Cruzimile gratuite și prelungirea agoniei nu fac cinste nici unui vânător și nici unui om, în general Din păcate, acestea se întâmplă peste tot, atât în gospodării cât și în ferme, abatoare etc. Miile de filmări de pe youtube din toate aceste locuri, inclusiv în ceea ce privește vânătorea mă fac să îmi fie rușine de noi oamenii. În același timp nu pot să îmi explic această nevoie umană de a vedea pe altul cum se chinuie. Este o rămășiță medievală ascunsă undeva în codul nostru genetic. Știm din istorie că erau pline piețele unde aveau loc execuții, tras pe roată, etc, unde oamenii veneau și se uitau ca la circ. Nu pot înțelege nici corida unde stadioanele sunt pline și de femei și de copii care se bucură și aplaudă fiecare săgeată care înțeapă taurul. Ca vânător consider că orice suferință inutilă nu ne face demni de statutul de om în primul rând. Suferința animalului trebuie să fie cât mai puțină. Datorăm respect vânatului, iar cruzimile chiar ne fac de râs pe toți.

Problema urșilor și a mistreților care invadează gospodăriile și produc pagube nu este o noutate. Există undeva și o greșeală a oamenilor care a dat naștere acestei situații?

Animalele sălbatice vor căuta mereu surse alternative de hrană. Mistrețul este considerat dăunător în multe locuri ale lumii și am văzut chiar cum îi vânau în SUA și din elicoptere. La noi legislația este destul de restrictivă. Mistrețul este un animal 90-95% nocturn. Legea spune că poți să îl vânezi și după apusul soarelui dar fără să folosești surse de lumină sau lunete care amplifică lumina reziduală sau cu termoviziune. Deci tu ca vânător, din punct de vedere legal, ești legat de mâini în această situație. În cazul ursului ești legat de două ori, o dată că e interzisă vânătoarea la el, a doua oară că și el cam tot noaptea vine. Pe de altă parte, atacurile atât de dese ale urșilor se datorează și faptului că ursul și-a cam pierdut frica de om și deja se simte prin gospodării ca acasă. Din toate aceste lacune legislative știți cine are de pierdut? Doar cel care muncește, atât.

Cum crezi că se va rezolva problema urșilor din România fără a leza sensibilitățile unora, dar și ținând cont de nevoile oamenilor care au de suferit de pe urma lor?

Indiferent de soluție, mereu va fi cel puțin o tabără nemulțumită. Rezolvarea este în mâna celor aflați la putere dar sfătuiți de specialiști, nu de sugative de bani care vor studii peste studii pe bani mulți, bani pe care să îi încaseze tot ei. Acum vor microcipare și aproape că au convins ministerul să aprobe fonduri pentru această inepție. Ce presupune microciparea? În primul rând să reușești să prinzi și să tranchilizezi toți urșii din România, cel puțin o dată. Presupunând prin absurd că ai reuși asta, deși nu se va putea niciodată face, vin următoarea întrebare: ok, și acum? La ce ne ajută? Vorbim de cip nu de un radioemițător. Un cip care pentru a fi citit trebuie tranchilizat iar ursul ca să ce? Ca să nimic. De fapt este încă o metodă pentru băieții deștepți de a face mulți bani. Eu zic că trebuie lăsați specialiștii să își facă treaba. Lătrătorii oricum vor lătra, iar caravana va trece. Ideea este că cei care sunt în teren, cei care muncesc nu au timpul necesar și nici cheful de a le răspunde celor care latră din spatele ecranelor și de la căldurică. Să nu uităm ce scandal monstru împotriva vaccinurilor, scandal provocat și susținut de cine? De neica nimeni fără studii, fără argumente, dar care prinde la prostime, și prinde bine. În final, mă întorc la vorba lui Lăpușneanu Proști dar mulți. Cu siguranșă că acum proști e mult spus, dar naivi, dezinformați și manipulați sunt foarte mulți.

SPUNE-TI PAREREA