Primii ghiocei s-au ivit zglobii de sub pătura de nea și o frământare încă abia simțită a cuprins grupurile de părinți și bunici ai școlarilor de pretudindeni. „Liderițele” grupurilor de comitete, facebook și whats app nu vor avea liniște până când nu va fi rezolvată această misiune deosebită care necesită discreție, delicatețe, dar, în același timp, dârzenie și implicare: cadoul la doamna! Acesta trebuie să înmănuncheze, negreșit, toate sentimentele de recunoștință și iubire ale elevilor și părinților de la clasă, dar, în același timp, doamna trebuie să știe, într-un mod subtil, cine a venit cu frumoasa inițiativă.
Cadoul pentru doamna este o chestiune care apare, în prim plan, în mai multe momente cruciale din anul școlar sau în momentele decisive din cadrul unui ciclu școlar, dar, acesta este tratat cu o grijă deosebită de 8 Martie. Asta pentru că doamna e și ea femeie și se știe că, dacă există un moment perfect în care să netezești blănița distinsă a sensibilității feminine, acesta este!
Nu știu ce ați ținut voi minte din parafagraful ăla intens cititi și distribuit din „De ce iubim femeile”, dar eu am rămas doar cu ideea că femeile poartă zorzoane asortate cu hainele și chiar și cele mai dure femei au chiloței cu floricele sau dantelă. După sute de ani de suferințe, nedreptăți, sacrificii și lupte pentru drepturi egale, cam asta au stors mințile luminate și cam asta este, după opinie majorității, esența femeii. Un fel de fâs de parfum de flori ieftin. În unele țări, Ziua Femeii este celebrată prin acțiuni care atrag atenția asupra drepturilor femeii. La noi, sărbătoarea este încă o festivitate siropoasă care pune foarte, foarte mult accent pe CADOU, pe sentimentalisme și poate chiar și pe un pic de tendință de lingușire. Nu spun că oamenii nu își iubesc și nu își prețuiesc mamele, iubitele, surorile, colegele, învățătoarele sau profesoarele. Dar e puțin probabil ca toți oamenii să simtă că trebuie să își exprime aceste sentimente într-un fel anume, impus de societate, într-o dată fixă.
Într-o noapte nu puteam să adorm și m-am uitat la o parte din documentarul Psywar, partea în care se vorbea despre tendința de a cumpăra bunuri și de a consuma diverse produse pentru că ni se alimentează în permanență iluzia că ele ne aduc fericirea. Evident, așa este și cu aceste cadouri de 8 Martie. Este un obicei care s-a sedimentat în conștiința oamenilor și toți au impresia că aprecierea sau iubirea nu valorează doi bani dacă nu este însoțită de CADOU. Că acest cadou este atât de important și doar așa femeia, profesoara au învățătoarea va știi că eforturile ei sunt apreciate cu adevărat.
Poate am rămas puțin în urmă cu ultimele tendințe în materie de la cadouri „la doamna”, dar habar nu aveam că există pe piață cadouri speciale pentru așa ceva. Am dat search pe google la „cadou pentru învățătoare” și am remarcat cu stupoare că există site-uri specializate pe așa ceva, iar în fruntea listei cu rezultate se află site-urile de bijuterii. Am mai găsit și câteva reportaje despre cadourile pentru învățători și profesori și m-am amuzat: discuțiile clasice despre adunatul banilor, mofturile dăscălițelor care nu poartă argint, ci aur, strădania mamelor de a ajunge la surse apropiate doamnei care să le spună dacă are nevoie de un blender, un televizor sau un voucher la SPA. Dar cel mai mult m-au amuzat tot felul de trofee și vaze cu inscripții bombastice cu iubire, mulțumiri și citate stupide despre modelatul minților.
Poate alți oameni nu sunt de aceeași părere cu mine, dar eu am remarcat la copiii din ziua de azi un alt mod de a comunica și de a-și exprima sentimentele. Cu mai puține rezerve și mai multă sinceritate. Și trebuie să spun că mă așteptam ca, în aceste vremuri, când copilul meu este la școală, să ne adaptăm și noi părinții la modul lor de gândire și să fim mai simpli și mai onești în a ne exprima sentimentele de apreciere față de cineva, dacă tot mai considerăm necesar să rezervăm o zi specială pentru așa ceva.
În primul rând, fiind și o fire mai pragmatică, mă întreb dacă părinții nu se gândesc niciodată ce naiba fac doamnele cu atâtea obiecte primite de la generații de elevi, în fiecare an? Pentru că presupun că au la dispoziție un spațiu limitat în care să își adune vaze, plăcuțe aurii, căni și trofee laudative. În al doilea rând, cred că ar trebui să existe un oarecare sentiment de stânjeneală din partea cadrelor didactice care primesc cadouri costisitoare. Cred că profesorul sau învățătorul ar trebui să fie un model nu doar prin cunoștințele pe are le deține, ci și prin personalitatea lui. Și nu văd ca o personalitate marcantă să accepte o chetă prin care să i se pună bani în plic, să i se cumpere blender sau televizor. Un cadru didactic ar trebui să își permită, din salariul lui, o viață suficient de confortabilă astfel încât să nu existe acest gen de lingușire, considerat necesar de către unii părinți, cu diverse ocazii. Pe de altă parte, îi aud pe toți plângându-se de calitatea învățământului, dar n-am auzit pe nimeni să-i treacă prin cap că ar putea dărui unui profesor un voucher la librărie sau ceva care să aibă legătură cu formarea lui intelectuală și profesională. Din ceea ce am auzit și am citit, aș putea să deduc faptul că „doamnele” nu sunt cu nimic mai presus de alte femei care fac mofturi la bijuterii, se uită la TV, merg la shopping în mall-uri și o ard pe la saloane de înfrumusețare. De, fapt, în mare parte, cred că acesta este modelul acceptat și admirat de către părinți și, din păcate, și de către elevi. Puțini sunt cei care conștientizează că un profesor sau învățător trebuie să reprezinte un al gen de model și că valoarea lui nu stă în bunurile materiale pe care le deține sau marca hainelor pe care le poartă.
Cu o generație de copii de care părinții au tot mai puțin timp să se ocupe și care sunt distrași de o mulțime de dispozitive și forme de divertisment, munca „doamnelor” nu este ușoară. Și dacă cineva vrea să le transmită elevilor ceva mai mult decât date, hărți, calcule și cunoștințe seci, va trebui să caute un mod inteligent de a face asta. Iar părinții vor fi nevoiți să caute un mod la fel de inteligent, simplu și actual de a-și manifesta, pe viitor, recunoștința și aprecierea față de profesori.
