Parlamentarii de Bistrița au căzut în derizoriu total cu dezbaterea pe tema majorării alocației copiilor cu câteva zeci de lei. Robert Sighiartău, micul deputat PNL cu aspirații de mărire a jubilat cu victoria sa politică și toată lumea a fost de acord că a făcut o figură frumoasă la imagine când a răcnit la Dragnea și l-a luat pe Daniel Suciu cu „măi“ și „băi“ în Parlamentul României. Apoi, tânărul cutezător a apărut într-un ziar local, cu poze cu familia, în vacanțe de vis unde alți beneficiari de alocații nu vor ajunge nici în viețile lor viitoare.
Infima creștere a alocației a devenit atât de importantă într-o societate în care oamenii numără și ultimul leuț de pâine că toți politicienii, „penalii“ de stânga, da și ‘telectualii integri de dreapta, au simțit nevoia să iasă cumva în evidență pe acest subiect. Motivațiile: la fel de jegoase pentru toți.
Trei zile și trei nopți au curs pe facebook tot felul de tablouri ale personajelor politice, arătate cu degetul, ba de unii, ba de alții: ăia că n-au vrut să dea bani la copilași, numai la rude și la amante, ăia că n-au votat bugetul bla bla bla. Apoi a mai fost dezbaterea aceea absurdă cu sursa de finanțare a alocațiilor și tot felul de „complicăciuni“, „excedent bugetar“ și căcaturi. Să ne înțelegem. Pentru mulți oameni din România, cele mai elevate cunoștințe sunt despre cum să apese butoanele de la telecomandă și tot ce e „smart“ a ei e doar smartphone-ul. Deci îi cam doare în p… care e sursa de finanțare, ce-i cu bugetul și alte treburi. Pentru ei, singura informație importantă este că din martie vin mai mulți bani pentru ăia mici.
Faptul că acești bani care nu înseamnă nimic pentru o familie ce se străduiește să ofere copiilor o viață decentă a stârnit atâta vâlvă în rândul aleșilor demonstrează cât de mărunți sunt acești politicieni, chiar dacă unii sunt foarte tineri și alții se cred mai deștepți și mai buni decât ceilalți.
Conform unui articol publicat de capital.ro,în majoritatea ţărilor europene, alocaţia este de cel puţin 100 de euro, în vreme ce la noi, e de cinci ori mai mică. În prezent, alocaţia din România este de 84 de lei, echivalentul a 18 euro. Cele mai mari alocaţii sunt în Olanda, unde elevii încasează lunar 273 de euro.
Pe locul al doilea, se află Italia, cu 258 de euro. În Suedia alocaţiile variază între 120 euro şi 218 euro pentru un copil, în funcţie de numărul de minori din familie.
Germania plăteşte câte 164 euro, iar în Finlanda pornesc de la 104 euro pe lună pentru primul copil şi ajung până la 189 de euro pentru al cincilea.
Chiar dacă sunt sume mult mai mari decât în România, raportați la nivelul de trai din acele țări, banii din alocația copiilor nu sunt foarte mulți și, cu siguranță, oamenii care fac copii nu intenționează să se întrețină din alocații, cum se întâmplă foarte frecvent în România.
Și presupun că politicienii din aceste țări nu se ceartă pe facebook pentru trei euro în plus la alocație. De asemenea, presupun că luptele politice de la ei se duc pe subiecte majore și nu sunt la nivelul de la noi, unde parcă asistăm la o joacă în fața blocului și copiii țipă, se îmbrâncesc și se pârăsc între ei.
Discuția despre alocații a devenit atât de penibilă că până și unii copii și-au dat seama de asta. Să vorbești despre creșterea natalității stimulată de doi lei în plus, mi se pare o ofensă la adresa oamenilor inteligenți din țara asta.
Atât puterea, cât și opoziția ar trebui să țină cont de faptul că orice părinte normal își dorește, în primul rând, să fie capabil să își crească copiii decent, din banii pe care îi câștigă, fără să se bazeze pe alocație. În al doilea rând, unii părinți se mai gândesc și la alte aspecte care țin de viitorul copiilor în România și acestea nu țin neapărat de bani.
Dar, dacă tot suntem în zona banilor, eu aș aduce un alt subiect, mult mai important, în atenția parlamentarilor de Bistrița-Năsăud. Cel al analizelor și serviciilor medicale gratuite decontate de Casa de Asigurări. Chiar dacă îmi plătesc taxele la stat de peste zece ani, de cele mai multe ori apelez la servicii medicale private pe care, la fel, le plătesc. Singura dată când am primit o trimitere să îmi fac analize de sânge gratuite pentru primul trimestru de sarcină am fost la un laborator și mi s-a spus să vin peste șase luni. Cu alte cuvinte, aș fi putut afla rezultatul analizelor din primul trimestru de sarcină după ce nășteam. Așa că nu am avut de ales și le-am făcut pe bani.
Zilele trecute am cerut o trimitere să îi fac analize fetiței mele. M-am plimbat la trei laboratoare și nimeni nu a putut să îmi spună când va putea să o programeze pentru analize gratuite. Acest lucru m-a înfuriat nu pentru că nu aș fi dispusă să le plătesc, ci pentru că, în acest moment, finanțele au pus o poprire de câteva mii de lei pe contul meu de firmă. O treime din bani se duc pe asigurările de sănătate. Cum ar fi să mă întrebe Administrația Finanțelor Publice când le plătesc datoria și eu să le pot răspunde că habar n-am, o să văd eu… Pentru că exact același răspuns l-am primit și eu despre asigurarea mea de sănătate pe care sunt obligată să o plătesc la scadență, sub sancțiunea executării silite și a amenințărilor din partea administrației financiare. Iată un subiect pe care aș vrea o dezbatere și soluții din partea politicienilor.Și cred că mai sunt multe alte probleme, legate strict de bunăstarea copiilor, pornind de la sănătate (condiții din spitale, accesul la analize gratuite în TIMP UTIL, accesul la terapii psihologice și servicii medicale vitale pentru bolile grave) și terminând cu educația lor (profesori competenți și cu vocație, manuale fără greșeli, un program educațional sănătos pentru minte și corp). Iată câteva idei de subiecte de dezbatere care oamenii ar vrea să le vadă în discuții constructive, nu în postări copilărești și batjocoritoare.
