1. Oficialitățile s-au chinuit mult, s-au scremut, dar n-au reușit să organizeze ceva incredibil pentru ziua de 1 Decembrie. Evenimentele au fost, într-adevăr, mai ample și puțin mai spectaculoase decât în ultimii ani, dar nimic de care să ne amintim în timp.
2. Singurul lucru cu care facem paradă, la propriu și la figurat, sunt instituțiile militarizate de care, slavă Domnului, nu ducem lipsă. Dacă nu am avea armată, n-am avea evenimente de 1 Decembrie.
3. Mult așteptata defilarea, cea mai mare defilare cu tehnică militară din istorie a fost pistol cu apă. Poate pentru cunoscători a fost interesant să vadă câteva noi modele de blindate, dar cam atât. Bistrițenii au văzut, minute în șir, Logan-uri și aceleași mașini ale instituțiilor, spălate de 1 Decembrie. De altfel, spălătoriile auto au avut cu siguranță de câștigat cu această ocazie. Instituțiile au scos tot ce au avut în garaj, să dureze parada mult. Oricum, până și utilajele de deszăpezire sunt mai spectaculoase decât toate mașinile pe care le-au prezentat, printre care și Logan-uri care nu se mai vând nici pe Olx cu peste 2000 de euro. Avioanele multe așteptate au fost vreo 3, care s-au văzut pe cer câteva secunde. Oricum, România e tot codașă la capitolul înzestrare militară și, mai degrabă am defila cu neajunsurile decât să ne fălim ca și cum am fi viteji în caz de război.
4. Poliția Locală e tare la dotarea parcului auto. O instituție cam inutilă are mașini marca Peugeot, în timp ce alte structurii necesare se rezumă la mașini românești.
5. Radu Moldovan e numărul 1 în județ. Asta nu era o noutate, dar ni s-a confirmat și de Centenar. A fost singurul care a ținut discurs de 1 Decembrie, când toți reprezentanții oficialităților au tăcut. Prefectul, reprezentantul Guvernului în teritoriu, nu a spus nimic la ceremonia oficială, lucru cel puțin ciudat. Ca o glumă, nu ne mira dacă vicele Bistriței, Cristian Niculae, vorbea de Centenar, să puncteze la campanie 🙂 E greu de crezut că există un protocol care spune că doar președintele Consiliului Județean vorbește, deci bănuim că așa s-a stabilit și nimeni n-a avut nimic de comentat.
6. Nici la capitolul evenimente culturale nu s-a excelat. Nu că nu am avea „cei mai buni ceterași din țară”, dar bistrițenii au văzut și ascultat de mii de ori ansamblurile autohtone, care au urcat pe scena de pe pietonal. Și la muzică simfonică, Noua Orchestră Transilvană e tot un fel de „Dor Românesc” pentru Bistrița, ținând cont de frecvența cu care cântă aici, fiind abonată la banii Centrului Județean de Cultură. Nu că n-a fost frumos, dar n-a fost nimic deosebit. Ceva originalitate și poate un spectacol în premieră la Bistrița era, totuși, binevenit, măcar de Centenar.
7. Voltaj a fost probabil singura trupă rămasă liberă de contract, de Centenar, pentru că nu-i mai cheamă nimeni. O formație care nici nu rupe gura târgului și nici nu mai e în vogă a fost tot ce au putut să aducă autoritățile, cu buget „fără număr”, la Bistrița. Poate totuși, versurile „am să trec și peste asta, ce va fi, va fi”, se încadrează în peisaj.
8. Primarii îmbrăcați în straie populare au stat în primele rânduri. E clar că primarii reprezintă o forță pentru partidele politice, lucru care s-a văzut și de Centenar. PSD-ul și-a adus mulți primari, probabil în semn de unitate și pentru a-și arăta forța. Liberalii au fost mai timizi, dar au avut și ei reprezentanți „la prezidiu”.
9. Mâncarea gratis putea lipsi, măcar de Centenar să arătăm ca un popor demn, nu ca niște oameni care se înghesuie pentru o porție de fasole gratis, pe care o mânâncă în stradă, la minus 5 grade. Dar, măcar așa, România săracă a ieșit și ea la iveală, în contrast cu discursurile despre demnitate și mândria de a sta drepți în fața Europei și a lumii.
10. Centenarul n-a fost despre oameni la Bistrița, a fost, mai degrabă, despre politicieni, despre conducătorii armatei. Oamenii, chiar și aceia care au înfăptuit Unirea, au fost cumva în plan secund. În afară de amintirea lor în discursul președintelui CJ, făuritorii Unirii au fost prea puțin marcați în evenimentele de 1 Decembrie. În rest, politicieni și primari în față la ceremonie, politicieni și primari la prezidiul special amenajat la paradă. Senzația e că, în anul Centenarului, distanța dintre oameni și oamenii politici e tot mai mare.
