Scriitorii bistrițeni Mircea Măluț și George Vasile Dâncu, alături de alții scriitori, au cooperat pentru realizarea unui proiect – CentRoArt 2018 finanțat de către Ministerul Culturii și Identității Naționale, în cadrul Programului Centenar. Evenimentul editorial s-a desfășurat la Paris / Universitatea Versailles, în perioada 8 octombrie 2018 – 13 octombrie 2018.
Un document – Unirea desăvârșită – inedit și revelator a fost recent pus în circulație, în registru bilingv româno-francez, într-o deosebită prezentare grafică realizată la Editura Școala Ardeleană, editor scriitorul George Vasile Dâncu, de Asociația Bibliopolis, grație Proiectului CentRoArt 2018, finanțat de Ministerul Culturii și Identității Naționale în cadrul Programului Centenar.
În cadrul programului s-a prezentat volumul Istoria Transilvaniei / L’Histoire de la Transylvanie, Ioan-Aurel Pop et Ioan Bolovan și s-au lansat și distribuit, în regim gratuit, volumele: Unirea desăvârșită / L’Union accomplie, brochure d’information historique și Ora astrală / L’Heure astrale, anthologie poétique.
Scriitori prezenți – Ovidiu Pecican, Mircea Petean, George Vasile Dâncu,Traian Ștef, Viorel Mureșan, Mircea Măluț, Roxana Bauduin, Cristina Hermeziu, Basarab Nicolescu, Jaques Fournier la care se adaugă cantautorul Florin Săsărman.
„Unirea desăvârșită” este un document din 1919, o broșură apărută într-o mică tipografie din Orăștie, readactată de un autor care a rămas anonim.
„În 1919, la câteva luni după Marea Adunare populară de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918, în cadrul căreia românii din provinciile apusene actuale (pe atunci unele dintre cele mai răsăritene părți ale Monarhiei Austro-Ungare în curs de disoluție) s-au pronunțat pentru unirea cu Regatul Român, într-o mică tipografie din Orăștie – numită, nu fără semnificație simbolică, Libertatea – apărea o broșură modestă ca aspect, dar semnificativă prin conținutul ei programatic. Autorul ei rămas anonim, cel puțin pentru cititorii de atunci, făcea apologia ideii de unitate, înțelegând prin ea atât solidaritatea între cei de aceeași limbă, cât și sursa puterii unei națiuni. În acest fel, el găsea calea spre atât de iubitul îndemn la fraternitate al revoluționarilor francezi de la 1789, cât și unul dintre izvoarele cele mai importante ale afirmării naționale” (Cuvânt Înainte de Ovidiu Pecican).
Iată și un scurt fragment din document:
„ „Cuvântul zboară“ zice o vorbă veche şi adevărat este că toate cuvintele rostite, şi multe chiar dintre cele scrise, n’au decât viaţa clipei în care s’au rostit sau a vremii scurte pentru care au fost rostite sau scrise. Dar sunt şi cuvinte de acelea cari cuprind şi îmbrăţişează un înţeles statornic ‒ şi dacă zboară şi ele, nu însemnează că trec într’o uitare menită să le înghită de-a pururi, ci că trec din suflet în suflet, din înţelegere în înţelegere, iar astfel îşi trăiesc viaţa lor fără sfârşit.
Sunt cuvinte cu înţeles larg şi adânc, cari se statornicesc ca îndreptariu sufletesc al celor mulţi, ca icoane spre cari ne îndreptăm ochii oricând în clipe de reculegere, atunci când simţim trebuinţa de a ne întărì sufletul spre purtarea cu vrednicie şi cu nădejde a menirii pe care viaţa şi soartea a pus-o pe umerii noştri. Atuncea trebuie să ne amintim, să ne tălmăcim şi să ne pătrundem noi înşine de tot înţelesul amănunţit şi bogat în seminţe rodnice de cugetare a unor astfel de cuvinte.
Iată un asemenea cuvânt: Unire. Într’o clipă l-ai rostit şi o lume de cugetări îţi naşte. Simţi că este dintre acelea cari, cu sunet scurt, bate la porţile sufletului tău şi deşteaptă acolo simţiri largi, ce desfac aripi puternice spre avânturi de voinţe şi hotărâri de făptuire.
Îţi aduci aminte de puterea atotbiruitoare ce zace în înţelesul acestui cuvânt. Ţi se redeşteaptă în minte pilde din străvechi vremuri şi până în zilele tale, despre ceea ce prin unire, şi numai printr’însa, se poate făptuì, împlinì, desăvârşì. Şi-ţi trec pe dinaintea ochilor şi pildele înfricoşătoare despre stricăciunea a toate ce este în stare să facă să se abată asupra tuturor şi asupra fiecăruia în parte lipsa de urnire sau ceea ce vine împotriva ei: desbinarea.”
