Elevii Colegiului Național „George Coșbuc“ din Năsăud au făcut, recent, o excursie la Sighet, o călătorie simbolică în trecutul sumbru al României. Pentru o generație crescută în libertate, confort și acces la ultimele facilități ale tehnologiei, excursia a fost o lecție despre trecut, dar și un mod de a reflecta la greșelile pe care istoria le-ar putea repeta.
Excursia a fost inițiată la ideea Gabrielei Dănilă. În 2015, Gabriela Dănilă s-a clasat printre primii zece candidaţi, pe ţară, admişi în profesia de avocat, în cazul ei, în Baroul Cluj. Originară din zona Năsăudului, mai exact, din comuna Salva, în 2011, era eleva care lua examenul de bacalaureat cu cea mai mare medie din Bistriţa-Năsăud.
„Cum s-a născut această idee de proiect? Eu am participat în vară la Elie Wiesel Study Tour și finanțat de către Ambasada Statelor Unite în Romania, program care își propune să ofere studenților/masteranzilor interesați de tematica drepturilor omului și de istoria Holocaustului, ocazia de a înțelege mai multe despre aceste subiecte și de a aprofunda cunoștințele deținute. Ulterior acestui proiect fiecare participant trebuia să desfășoare o activitate de follow-up, scopul fiind acela de a transmite mai departe sub o formă sau alta informațiile obținute în timpul Study Tour-ului și de a conștientiza memoria Holocaustului, dar și a regimurilor opresive.
Astfel, am decis să încerc să organizez o excursie tematică la Sighet, pentru că este un oraș care oferă obiective de interes pentru cele două perioade nefaste ale istoriei relativ recente a României – respectiv cel de-al doilea război mondial și modalitatea în care România a participat activ în Holocaust (deportările în Transnistria și cele către lagărul de concentrare de la Auschwitz), dar și perioada imediat următoare în care s-a instaurat și dezvoltat regimul comunist. Grupul țintă urma să fie format din elevi din cadrul Colegiului Național George Coșbuc Năsăud (liceul unde eu am absolvit în 2011) interesați de subiectul și scopul proiectului, aceștia urmând să fie selectați de către d-na prof. Floare Vaida. O parte dintre participanți au fost în excursie la Auschwitz, dar nu au vizitat Sighetul (deci nu prea cunoșteau implicarea României în Holocaust), iar o altă parte dintre participanți erau pasionați de istorie, fiind elevi care au fost premiați sau s-au remarcat în cadrul unor concursuri de istorie.
Ce am urmărit prin acest proiect/excursie? Scopul principal al proiectului a fost conștientizarea în rândul tinerilor a rolului României în Holocaust, dar și a efectelor pe care regimul comunist le-a avut asupra populației (închisorile politice, rolul lui Iuliu Maniu, opresiunea, cenzura, etc.) cu scopul de a educa tânăra generație pentru a nu se întoarce în trecut. Proiectul s-a desfășurat sub motto-ul, care mie mi se pare foarte actual și potrivit vremurilor în care trăim, : „Cei care nu-și pot aminti trecutul sunt condamnați să îl repete” – George Santayana“, a spus Gabriela.
Câțiva dintre elevi au povestit impresiile acestei excursii și influența pe care a avut-o asupra lor.
„Excursia de la Sighetul Marmației a fost un eveniment unic.. Pentru mine, participarea la acest eveniment a fost o experiență de neuitat, o experiență magnifica, care va dăinui pentru mult timp in amintirea mea. Aceasta excursie nu a fost doar una de studiu. Ar fi prea simplu definita ca și „excursie de studiu“, ci a fost o excursie prin care noi, elevii, generația noastră, am învățat sa nu lăsam istoria sumbra a țării noastre sa se repete. Excursia la care am participat nu doar ca ne-a oferit lecții de istorie, despre ororile comunismului și Holocaustului, ne-a oferit și lecții de viața. În final, eu cred că, făcând abstracție de latura sângeroasă a acestor evenimente, este important sa cunoaștem istoria țării pentru a împiedica repetarea unor evenimente, in special cele de genocid…“ (Ordace Sebastian Andrei Clasa a XI-D)
„Excursia la Sighetul Marmației a fost o experinta speciala, prin care noi, o parte din viitoarea generație, am reușit să conștientizăm mai bine impactul comunismului și al Holocaustului asupra României. Pentru mine, participarea la aceasta excursie a fost un eveniment important care m-a sensibilizat și prin care am asimilat o serie de informații noi. De asemenea, prima reacție pe care am avut-o cand am intrat la Memorialul Victimelor Comunismului a fost un puternic sentiment de compasiune față de cei care au experimentat ororile pe durata acestui regim, prin urmare mi-am conturat o opinie mai critică despre aceasta perioadă sângeroasă din istoria României; cu siguranță vizitarea acestui obiectiv te ajută să înțelegi mai bine perioada comunistă. Astfel, suntem încă subjugați gândirii înguste, îndoctrinate specifica perioadei comuniste, și va mai trece timp pana vom șterge urmele lăsate de aceasta perioadă. Prin urmare, urmele comunismului au fost foarte bine evidențiate in aceste obiective pe care le-am vizitat iar absența informatiilor istorice duce la lipsa de cunoaștere în identificarea noastră ca indivizi.“ (Cotuțiu Alexandra Maria, a -XI-a D)
„Excursia a avut o contributie semificativă în percepția mea asupra trecutului, dar chiar și al viitorului țării noastre. Am realizat prin câte fapte nedrepte au trecut străbunicii noștri și câte sacrificii au adus țării în care azi locuim.
În ciuda faptului ca suntem destul de aproape de acest obiectiv, mulți nu am știut de existența acestuia. Ajungând acasă de la școala, am vrut să caut scurte informații și am rămas profund uimită de acest “ Muzeu al terorii”. Ajuns acolo, am aflat că închisoarea a fost construită în 1896, în același stil cu alte închisori din țară. Pentru început a fost închisoare de drept comun, iar după cel de-al doilea război mondial a găzduit și persoane politice. Localnicii nu știau prea multe despre ceea ce se întampla în incinta închisorii, urmând și o sumă de reguli foarte stricte, care aduceau urmări grave. Organizarea muzeului este foarte amplă și surprinde toate etapele comunismului. Fiecare sală este organizată într-una din fostele celule ale condamnaților. Numai câteva celule au rămas ca atare, având și acestea tematica lor specifică, cum ar fi ” Celula lui Iuliu Maniu”. Curtea interioara este de asemenea minunata, te surprinde la fiecare pas și îți lasă stări clar definite de curiozitate maximă.
In excursia noastra, am mai vizitat si Casa Memoriala Elie Wiesel care a adus un plus de cunostințe remarcabil pentru noi. Am aflat despre faptele vitejești ale unui copil, care înfrunta cu curaj vremurile în care trăia, devenind un personaj emblematic și primind premiul Nobel pentru Pace. Acesta a revenit în țară de 4 ori de la teribilele evenimente, mândru fiind de faptele sale eroice, așa cum ne-a spus ghidul.
În final, pot să spun că a fost cea mai interesantă și mai fascinantă excursie la care am participat și sper să mai am ocazia particip la astfel de proiecte.“ (Nechiti Ana Alexandra Clasa a XII-a P)
„Excursia la Sighetul Marmației m-a facut să-mi schimb viziunea despre perioada comunistă. Înainte nu cunoșteam tortura prin care au trecut detinuții politici. Am rămas impresionată și șocata de ce s-a putut întâmpla, dar, în același timp, am învățat o lecție importantă, o lecție reală despre trecutul comunist care a lasat cicatrici grele asupra Europei de Est . Am aflat că în această temniță ‘au fost închise, în perioada comunistă, personalități politice, academicieni, ziariști, chiar și preoți. Condițiile inumane prin care au trecut aceștia (smulgerea unghiilor, arderea tălpilor, bătaia continuă, interzicerea de a vorbi și faptul ca nu aveau voie să privească cerul mi s-au părut atât de crude și inexplicabile. Munca forțată (adică folosirea deținutilor politici ca mână de lucru pe diverse șantiere sau în mine) a fost larg utilizată în perioada comunistă.
O altă oprire din excursia noastră a fost la casa lui Elie Wiesel. Aflasem despre viața lui Elie Wiesel și traumele prin care a trecut acesta în cel de al Doilea Război Mondial, dar și viața pe care și-a construit-o după ce a scăpat din lagăr .
Urmatoarea oprire a fost Cimitirul Săracilor. Acesta a fost construit pentru deținuții politici morți în închisoare și aruncati pentru a li se pierde urma . Unele dintre personalitățile politice, de pildă, Gheorghe Brătianu și Iuliu Maniu, au fost ingropați acolo. Al doilea cimitir vizitat a fost Cimitirul Vesele. Acolo m-a atras seninătatea unor oameni în fața morții și îndrăzneala lor de a transforma cel mai dureros loc, un loc al tristeții, într-un loc vesel și cu simțul umorului.
Ultima noastră oprire a fost la mănăstirea Bârsana, una dintre cele mai frumoase mănăstiri din Romania, un loc frumos cu specific maramureșean cu un peisaj deosebit care îți dă o stare de bine.“ (Pampa Andreea)
„După părerea mea, Memorialul de la Sighet este un obiectiv turistic deosebit de important pentru că aici ne amintim de oamenii care au murit pe nedrept și au fost torturați în diferite moduri (bătaia cu cablul de cupru peste gambele picioarelor, crucificarea pe perete, smulgerea unghiilor de la mâini și de la picioare). De asemenea, deținuții nu aveau voie să aibă contact cu cei din afară sau să părăsească celula (în celulă era un pat, două vase, și o farfurie). Fiecare celulă a devenit o sală de muzeu, în care, urmând acum o ordine cronologică, au fost amplasate obiecte, fotografii, documente, s-a creat ambianța și documentația unei săli de muzeu.
După vizita de la Sighet am fost la casa lui Elie Wesel, unde ne-a fost povestită viața acestuia, despre oamenii care au avut de suferit în lagărul de concentrare Auschwitz sau Buchenwald și mai multe detalii despre al Doilea Război Mondial.
Primul cimitir vizitat a fost ”Cimitirul săracilor” este un loc inclus în memorialul Victimelor Comunismului, deoarece a funcționat ca cimitir al săracilor și ca loc de înmormântare pentru victime. Nimeni nu a reușit să indentifice până azi rămășițele acestora.
Al doilea cimitir vizitat ”Cimitirul vesel”, mi s-a părut interesant și deși este un loc al durerii, al tragediei , prin poeziile și poveștile de pe cruci, te aduc la o stare cu totul diferită față de cea pe care ar trebui să o avem. Probabil, din pricina fondatorului cimitirului care s-a gândit că noi nu ar trebui să fim supărați și să gândim pozitiv.
În final, am vizitat Mănăstirea Bârsana având parte un peisaj superb și de o arhitectură minunată în stil maramureșan.“ (Rogozan Florina , clasa a XI-a P)
„Excursia de la Sighetul Marmației a avut un impact deosebit și un rol patriotic pentru mine. Condițiile inumane de care au avut parte deținuții politici din perioada comunistă mi s-au părut șocante. Atât modurile inumane de tortură (smulgerea unghiilor, arderea tălpilor, bătaia repetată) suferite de deținuți înaintea stabilirii locului de detenție pe termen lung cât și interzicerea de a vorbi , de a părăsi celula (pentru bătrâni) de a se așeza pe pat în timpul zilei și de ține legătura cu rudele din afara închisorii mi s-au părut de o cruzime inexplicabilă.
De asemenea, mi-au plăcut în mod special povestirile din Casa Elie Wiesel deoarece am primit detalii interesante și necunoscute mie până atunci despre cea mai atroce perioadă a omenirii : Al Doilea Război Mondial.
Cimitirul Vesel mi s-a părut extreme de interesant și m-a uimit inventivitatea și spiritual artistic prezentat de localnici. În plus, degajarea și seninătatea cu care aceștia privesc moartea, alături de îndrăzneala de a transforma un loc al durerii, al tristeții, al rememorării într-un spațiu plin de veselie mi se par remarcabile.
Și nu în ultimul rând, mănăstirea Bârsana se deosebește prin peisajele superbe și arhitectura specific maramureșană, lucruri care mie mi-au plăcut cu adevărat“ (Oniga Cristina, Clasa a X-a P)
„Din punctul meu de vedere, excursia de la Sighet a avut un rol foarte important în cercetarea și descoperirea trecutului. Am trăit un sentiment de profundă rușine când am ajuns la Memorialul Durerii și am văzut la ce atrocități au fost supuse marile elite ale României interbelice…Da, marile personalități ale poporului român, oameni nevinovați, oameni care nu au îmbrățișat, sau mai bine zis nu și-au însușit idealurile regimului comunist sovietic impus din Moscova. Întrebarea ar fi “De ce?”; pentru că acei “trădători de neam” (așa erau percepuți de comuniști) nu puteau lepăda principiile, eticheta și credința în sau mai bine zis cu care s-au născut, în schimbul unor ideologii bolnave sovietice.
Acolo am putut observa cum personalități ca Iuliu Maniu (fost prim-ministru al României, dar și membru al Academiei Române), Gheorghe I. Brătianu, cardinalul Iuliu Hossu, preoți, episcopi, oameni de știință, membri ai Academiei Române și multe alte personalități, în ciuda unor vârste înaintate, au fost supuși unor chinuri groaznice, deoarece comuniștii sovietici îi vedea “nu ești cu noi, ești împotriva noastră”. Cu toate condițiile mizere din acele sanctuare de tortură, acești oameni le-au transformat totuși în centre de cultură, centre de martiri și centre simbol pentru poporul român. În suferință, acești oameni aveau compasiune unul pentru celălalt, se sprijineau reciproc, erau în comuniune în rugăciune, se învățau unul pe altul diverse limbi, lucruri de cultură generală, din nimicuri făceau lucruri impresionate cum ar fi table de șah, dicționare pentru limbi străine și multe altele.
Consider că perioada comunismului sovietic în România a fost o perioadă sumbră pentru libera exprimare a fiecărui om în limitele legii, în această perioadă fiind asuprit acest drept al omului. Astăzi ar trebui omagiați toți cei asupriți din acea perioadă, deoarece și-au dat viața pentru idealurile și libertățile depline ale poporului român, iar Memorialul Durerii ar trebui să fie un sanctuar de reculegere și rememorare“. (Farcaș Ovidiu-Ioan, Clasa a XI –a)
Gabriela Dănilă a fost surprinsă de entusiamsul și curiozitatea elevilor pentru aceastaă excursie, dar și de cooperarea profesorilor care s-au implicat în proiect.
„Eu am fost foarte mulțumită de modul în care a decurs excursia și pot să spun că am cunoscut niște elevi entuziaști, dornici să își sporească cunoștințele și interesați de istoria relativ recentă a României, dar și dascăli implicați și conștienți de rolul pe care îl au în formarea viitoarelor generații care trebuie să contribuie la o Românie altfel. Bunul mers al excursiei a fost supervizat de d-na prof. Floare Vaida (care de la momentul în care i-am spus această idee de proiect a fost foarte încântată și complet implicată), d-na director a CNGC Năsăud Anca Mariana Cârcu și d-nul prof. Sorin Suciu. Am vizitat Memorialul Victimelor Comunismului si al Rezistentei, Cimitirul Saracilorși Casa Memoriala Elie Wiesel, iar ulterior am trecut să vedem Cimitirul Vesel din Săpânța și Mănăstirea Bârsana.
În final, cu titlu de laudatio, nu pot să promovez sau să vorbesc despre această excursie fără să mulțumesc în primul rând Club Rotary Năsăud care a contribuit financiar pentru desfășurarea optimă a excursiei, fără acest sprijin acest proiect poate nu ar fi ajuns în etapa de finalizare; d-nei prof. Floare Vaida care a fost deschisă acestei idei încă de la prima discuție și care a coordonat împreună cu subsemnata toate detaliile organizatorice ale proiectului, dânsa fiind și profesorul care m-a învățat istorie în timpul liceului; American Councils for International Education – Romania pentru că m-au selectat pentru a participa la proiectul Elie Wiesel Study Tour 2018 care a condus ulterior la această activitate de follow-up; Colegiul National „George Cosbuc” și d-nei director Anca Mariana Carcu pentru deschidere și implicare“, a mai spus Gabriela Dănilă.