În ultima perioadă, publicația ObservatorBN a relatat mai multe cazuri de concursuri „cu cântec”, care s-au dat pentru posturi din instituții bistrițene. Oameni influenți din Bistrița, politicieni sau avocați, și-au băgat nevestele sau odraslele în posturi călduțe, remunerate pe măsură.
Unele cazuri le-am descoperit singuri, altele ne-au fost semnalate de cititori sau de participanți la concursuri. S-ar putea face un film, o comedie, despre cum se dau concursurile prin Bistrița, despre cum a ajuns să lucreze toată familia într-o instituție sau despre cum oameni care nu se pricep la nimic ajung șefi, ajung să le dea ordine specialiștilor.
Dar nu asta te întristează cel mai tare, deși poate ar trebui, ținând cont că plătim sume enorme pentru salariile acestor oameni care, într-o lume civilizată, ar fi cel mult casieri la supermarket. Cel mai trist e că sunt alți oameni care merg la concursuri, învață, se pregătesc, au emoții, crezând că au șanse să ocupe un post pe bune.
Mulți dintre cei care ne-au scris că au participat la astfel de concursuri spun că și-au dat seama cât de „fraieri” au putut să fie să creadă că în Primărie se angajează pe bune. Frustrarea lor a fost cu atât mai mare cu cât credeau că iau postul, după ce s-au pregătit, au luat notă mare la scris și, „surprinzător”, au fost depășiți după proba orală. Oamenii, majoritatea tineri, zic că nu credeau că mai sunt concursuri pe pile în instituțiile publice, aveau speranța că lumea s-a schimbat în bine.
Cineva, care a participat la un concurs, apoi s-a înscris la al doilea, dar nu s-a mai dus când a aflat cine mai participă, mi-a spus că nu va mai încerca niciodată să se angajeze la stat, deși are studii în domeniu și spera să își aducă aportul în instituție.
Totuși, felul în care se întâmplă lucrurile în instituții, în ceea ce privește angajările, e strigător la cer. Pare ireal cum niște oameni ne sfidează pe față și își angajează amândoi copiii în Primărie, unde mai lucrează și soțul. Nu poți interzice dreptul la muncă nimănui și nici să le interzici să participe la concurs pe motiv că soția e angajată acolo sau tatăl e consilier local, dar să-i faci un post de șef pe domeniul sport, când el are studii de inginer, e prea mult parcă și pentru Românica.
Să angajezi un copil de 19 ani, care e dansator în formația primarului (asta e altă discuție, cu primarul care merge cu formația la evenimente private și ia bani) absolvent de Infoel, pe postul de administrator cultural înseamnă că ți se rupe de opinia publică, de cei care te-au ales, de corectitudine.
Oamenii ăștia din sistem au căpușat statul cât au putut, au trăit toată viața de pe spatele fraierilor care plătesc impozite și acum, trecuți de prima tinerețe, își aduc copiii în loc. Și sunt de la toate partidele, semn că nu mai avem vreo șansă de însănătoșire.
Poate și mai grav e că tinerii acceptă așa ceva. Dacă părinții n-au caracter să-și lase copiii să realizeze ceva prin forțele proprii, pe cinstite, parcă ai avea așteptări mai mari de la tineri. E jenant cum, la 30 și ceva de ani, când ai putea să faci orice, alegi să păcălești viața, te mulțumești să te pună mama într-o funcție și să mai și participi la un concurs pe care știi că-l câștigi oricum.
Exact la fel se intampla si la ,,concursurile,, pentru ocuparea locurilor de asistent/ă in domeniul medical.Adica ,,oralul,, face diferenta intotdeauna!Daca poate cineva sa ma contrazica,sa o faca aici,dar va avertizez,vorbesc din experientele proprii,nu doar din auzite
Subscriu!Este la fel si pt posturile de medici.Am avut recent o experienta asemanatoare.Am stiut de la inceput ca este cu dedicatie,dar disperarea de a fugi de bataia de joc din privat,te face sa incerci..
Da si nu. Eu am impresia ca suntem prea ocupati sa ne uitam la aia care intra pe pile, decat sa ne uitam in oala noastra. Eu sunt de parere ca nu orice loc de munca, este pe pile, e nevoie si de ambitie si hotarare. Daca n-a luat gigel locul respectiv nu inseamna a fost pe pile sau e o conspiratie la nivel national impotriva celor corecti. E mai mult ca persoanele asa zise „corecte” sunt mai ocupate sa se uite la persoanele intrate pe usa din dos.
Aici exista si o mica invidie, da sunt de acord ca aia intrati pe usa din dos, poate nu sunt la fel de performanti, cu toate ca nu inseamna ca daca n-a intrat pe examen e un pampalau total. Mereu am avut impresia ca daca am luat un examen cu 10, suntem 100% apti pentru functia respectiva. Asa putem sa dam vina si pe respectivii care au luat permisul pe relatii. Dar probabil se pricep la condus mai bine decat, „corectii”. Un examen nu inseamna ca esti, neaparat inteligent. Sau ca locul respectiv ti se poate oferi pe tava odata ce ai promovat examenul.
Ca sa inchei spun ca romanul ar trebui sa fie mai ocupat sa se vada pe el insusi, decat sa il priveasca pe cel intrat pe usa din spate. Usa din spate va fi mereu deschisa, si asta e. Ghinion.