A murit Vasile Dâncu, „poetul țăran“ din Runcu Salvei. „Dincolo să fie acea lume pe care a trăit-o, a visat-o și scris-o în cărți“

Doliu în localitatea Runcu Salvei: Vasile Dâncu, tatăl cunoscutlui sociolog și om politic Vasile Dâncu, a trecut la cele veșnice la vârsta de aproape 80 de ani.

Vasile Dâncu s-a născut în data de 11 mai 1939 și a fost o personalitate inedită a literaturii române, fiind un om simplu, din mediul rural, care a devenit un reper în lumea intelectualității.

Cariera sa literară a început de la o foaie dusă de vânt: „Doina” lui Eminescu, în care probabil cineva îşi învelise slănina şi pe care a găsit-o pe câmp în timp ce păştea vitele Istoria petecului de hârtie pe care l-a găsit într-o zi de toamnă, în timp ce păştea vacile, este o poveste pe care badea Vasile Dâncu a spus-o de multe ori şi despre care multă lume crede că este ficţiune. Pe vremea când era el doar un copil, o foaie de hârtie era un lucru rar. De altfel, el nici nu apuca să vadă prea multe pentru că era prea ocupat cu munca câmpului şi cu animalele şi rar mai dădea pe la şcoală. „Am făcut universităţile păzind vacile tatii. Eram o fire curioasă. Dacă vedeam o hârtie în gunoi trebuia să văd ce-i acolo”, povesteşte badea Vasile. Aşa s-a întâmplat în toamna cu pricina, când o hârtie plutea peste mirişti, dusă de vânt. Era, probabil, din ce îşi aminteşte el, o pagină ruptă dintr-un manual, în care cineva îşi învelise slănina la câmp. Şi-a aruncat ochii peste ea, de unde a citit „Doina” lui Eminescu. Nu-şi mai aminteşte dacă a păstrat hârtia sau nu, dar cert este că din acel moment a început să iubească literatura. Un cititor cum nu sunt mulţi în lume „Nu ştiu dacă sunt un mare scriitor, dar sunt un cititor cum nu sunt mulţi în lume”, spune badea Vasile. Puţini ştiu, poate, cât de mult citeşte el acolo la Runc, dar mulţi au fost uimiţi când i-au citit primele poezii şi nu prea le-a venit să creadă că sunt scrise de mâna unui cultivator al pământului. Era încălţat cu opinci când l-a vizitat un redactor de la revista „Tribuna” din Cluj-Napoca, pentru a vedea dacă grupajul poezii primit la redacţie era cu adevărat al lui. Atunci i s-a dat o pagină întreagă, cu fotografie, lucru pe care şi-l aminteşte ca pe adevăratul său debut în literatură. Mai târziu a debutat şi editorial cu placheta „Cântece”. A publicat în „Scânteia”, „România literară” etc. şi i-au apărut deja trei cărţi de poezii. Cu toate acestea, Vasile Dâncu rămâne un „poet-ţăran”, un titlu pe care l-a primit în literatura română fără resentimente. Un client fidel al anticariatelor Badea Vasile se trezeşte la patru dimineaţa şi îşi bea obişnuita cafea neagră. Se aşează la masa de scris unde mai adaugă câte ceva în jurnalul său, pe care niciun curios nu va avea şansa să-l citească atâta timp cât autorul este în viaţă. Până se face ziuă, mai citeşte ceva, îşi încearcă stiloul în versuri, după care se ocupă de cei 50 de stupi pe care îi are în grijă. Însurat de tânăr, a cunoscut greutatea muncii la câmp şi prea puţin timp pentru lectură. Dar se revanşează la bătrâneţe. Este un client fidel al anticariatelor şi nu se duce o dată la Cluj fără să-şi cumpere o carte Pentru el, poliţa cu cărţi rămâne cea mai mare invenţie a omenirii, iar stiloul, instrumentul consacrat al scriitorului.(sursa: adevarul.ro)

Badea Vasile era un pasionat al fotografiei și colecționa aparate foto vechi. Printre lucrurile care nu îi plăceau se numărau cărțile populare din ziua de azi care nu au nimic de a face cu literatura.

Vestea trecerii sale în neființâă a fost dată de George Vasile Dâncu, nepotul său, care a făcu un anunț pe pagina sa de facebook: