După cum spuneam și cu altă ocazie, cred că, la nivel de comunicare între popor, politicieni și susținătorii diverselor tabere din România, s-a ajuns într-un punct critic. Nu cred că mesajele agresive duc la ceva bun și nu cred că huiduielile, muile, bătaia și scuipatul pot construi o nație echilibrată psihic și condusă de oameni raționali și capabili.
Nu am fost prinsă de trend-ul “muie PSD”care s-a revărsat prin toată țara, ca un lichid vâscos care a scos la lumină toată scârba poporului față de clasa politică din acest moment. Iar răspunsul manelist al celor care transmit că se pișă pe “diasporă” mi se pare scârbos și infantil. Faptul că mesajul a fost girat de un om care se află în Parlamentul României, subliniază că am ajuns la un nivel lamentabil ca țară.
Dar nu strică să reflectăm un moment asupra noțiunii de “diasporă” și ce fel de oameni fac parte din această comunitate. Din numărul enorm de români care au plecat în marele exod spre o viață mai bună și o muncă mai bine plătită, sunt foarte puțini cei care s-au adaptat cu adevărat în țările în care s-au stabilit și au venit de acolo cu o educație solidă, cu principii despre ce înseamnă o mentalitate sănătoasă, simplitate, ordine, reguli și, de ce nu, modestie.
Majoritatea celor plecați de zeci de ani peste hotare au revenit cu aceleași metehne “românești”, doar cu mai multe figuri în cap, țoale de firmă, mașini scumpe și telefoane ultimul tip. Îmi amintesc perioada de vârf a plecatului și venitului din Spania, Anglia, Italia etc. și știu că toți românii au fost atrași, în primul și primul rând, de perspectiva unei vieți care să le ofere mai multă bunăstare materială.
Miile de euro făcute dincolo s-au transformat rapid în mașini, case de prost gust zugrăvite în toate culorile, gărdulețe cu înflorituri, pitici de grădină, perdele lucioase, mobilier inutil, tone de electrice și electrocasnice. Îmi amintesc perioada în care pe la sate se vorbea numai despre ce și-a mai adus cutare sau cutare din Spania, românii erau fericiți că au lapte la cutie în frigider (după ce anterior fuseseră fericiți că au frigider), se dădeau mari că nu mai mănâncă mâncare gătită acasă, ci numai la “pizzeria” din sat.
Prima dată când am plecat într-o vacanță în străinătate am văzut cum românii din aeroport vorbeau tare, făceau gălăgie și nu mai încetau să scoată gumă de mestecat, ciocolată și alte dulciuri din bagaje, ca să vadă tot aeroportul “ce le-a cumpărat ei la copii”. Când așteptai la check-in într-un rând unde călătoreau români, riscai să fi “călcat” de un troller burdușit cu haine și alimente, de parcă nu existau supermarket-uri și în România. Nimeni nu știa ce înseamnă limita de discreție, ce înseamnă bunul simț de a sta la rând și de a nu te împinge cu geamantanul în omul din fața ta. O imagine total diferită de ce vedeai într-un aeroport fără români: oameni calmi, silențioși, care își așteptau rândul cu politețe lăsând o distanță decentă față de alți călători.
Ne mirăm că multe femei care au ajuns în funcții de conducere în România se îmbracă ca dracu și au gusturi îndoielnice? Păi hai să ne amintim cum diasporenii au distrus aproape tot ce era frumos și autentic în România, au înlocuit totul cu plastic, inox, paiete, sclipici, luminițe și kitsch. Suntem scandalizați că beizadeaua nuștiucui se plimbă într-un bolid și nu respectă regulile de circulație? Să ne amintim ce prăpăd fac pe șosele șoferii veniți în concediu de pe dincolo și care au impresia că regulile de circulație din România nu sunt valabile și pentru numerele străine.
Toți acești oameni care au plecat din țară doar ca să se îmbogățească rapid și să acumuleze multe bunuri materiale într-un timp foarte scurt, au impus în România modele de acest gen: indivizi admirați pentru că au făcut, peste noapte, saltul de la sărăcie la lux! Prin ce metode, nu contează. Important e că le-a mers mintea la băieții și au ajuns sus. Astăzi, toți diasporiștii s-au scandalizat că niște maneliști se pișă în capul, dar uită că lunga lor ședere în locurile civilizate de pe planetă nu le-a schimbat nici măcar cultura muzicală și ascultă aceleași manele care bubuiau în discoteci în anii 2000. Cu greu, după zeci de ani, unii s-au mai prins că hopa, nu ajung numai termopanele să schimbi ceva într-o țară, trebuie lucrat mult la mentalitate, la gusturi, la alegeri, la educație. Cei puțini care s-au restabilit în țară și vor să construiască ceva, se lovesc de reticență autorităților, birocrație, dar, cel mai rău și dureros, de mentalitatea semenilor. Mentalitatea celor care vor să câștige mulți bani, dar să nu depună prea mult efort, mentalitatea celor care admiră curățenia și strictețea din Germania, dar aruncă semințe și chiștoace pe jos pentru că la noi se poate, mentalitatea celor care vor viață de noapte ca în Amsterdam, dar preferă să meargă gratis la un bâlci, decât să plătească intrarea la un concert într-un pub, mentalitatea celor care vor educație bună, dar n-au citit în viața lor ceva mai mult decât cartea tehnică a mașinii de spălat.
Știu că sunt oameni care au depășit acest nivel și vor pentru copiii lor o viață mai bună nu doar din punct de vedere financiar și al dotărilor materiale, dar cu “muie” și “pișat” nu se schimbă nimic. Atâta timp cât oamenii, marea masă nu își schimbă propriile valori în care cred, nu vor forma și nu vor putea impune alți lideri.

2 COMENTARII

  1. Draga d-șoara,ai o oarecare dreptate în ceea ce ai relatat mai sus,dar nu ne băga pe toți în aceiași oala,gândește-te și la acea parte din diaspora care a plecat să-și crească copiii într-o societate civilizată, sa trăiască o viață decentă și care nu se mai întoarce în România pentru că-i este LEHAMITE.

  2. Seducător raționamentul dvs. dar nu ține cont de un lucru simplu, faptul că cei din dispora nu sunt o masă omogenă și compactă. La muncă în statele vestice au plecat oameni din toate „zonele” societății, au plecat și maneliști dar și rockeri, doar că la întoarcerea acasă cei dintâi sunt, ca și cei de acasă, muult mai vizibili. Vă înțeleg oarecum dezgustul față de indivizii care epatează atunci când se întorc de la cules căpșuni precum și apetența pentru un anumit gen de muzică dar aceste rezultate sunt rodul mediului în care a trăit fiecare și a educației pe care a primit-o. Cei din străinătate nu au fost conectați la evoluția societății noastre care comparată cu momentul 89 a înregistrat un mare progres. Poate că cei tineri nu văd acest lucru pentru că nu au termen de comparație, dar lucrurile stau mult mai bine, iar anumite evoluții nu pot transcende generațiile ci au loc odată cu schimbarea acestora. În final vă rog să nu cădeți în capcana oamenilor politici care încurajează conflictele între anumite clase sociale, ori între generații, ori între cei care au diverse ocupații. Deasemeni este greșit să credem că o anumită categorie de cetățeni (cei din diaspora, ori cei care nu au votat, ori cei care nu plătesc impozit, ori cine știe ce categorie vor mai inventa) nu poate cere socoteală oamenilor politici pentru întârzierile pe care țara noastră le înregistrează. Guvernul actual trebuie să înțeleagă faptul că nu dă socoteală doar în fața celor care l-au votat ci în fața tuturor românilor, fie ei cu domiciliul în țară ori în străinătate. Dacă nu doriți să fiți asociată acestui demers propulsat de energie emoțională, la care mulți lideri de opinie participă deliberat ori inconștient, e cazul să construiți ceva. Dacă doriți să analizați vreo categorie de români încercați să analizați și condițile care au dus la aceste comportamente.

Lasă un răspuns la Marginean Nicolae Daniel Renunta