Antrenorul de care se leagă nume mari ale atletismului bistrițean, Ioan Zanca, s-a stins din viață. Acesta a decedat într-un spital din Cluj-Napoca, fiind răpus de cancer.

”Ioan Zanca, simbolul antrenoratului bistrițean din atletism, s-a stins din viață! Nume mari din sportul românesc îi plâng neființa și îi cinstesc memoria”, a fost vestea, ca un trăsnet, apărută aseară în știridebistrita.ro.

Dacă atletimul ar fi un sport în care s-ar învârti sumele de bani din fotbal, Ioan Zanca ar fi fost, fără îndoială unul dintre cei mai bogaţi antrenori din ţară.

Prin mâna lui au trecut de-a lungul anilor cele mai bune atlete ale Bistriţei şi unele dintre cele mai mari nume ale atletismului românesc.

Fie că vorbim de campioane olimpice, mondiale, europene sau recordmene naţionale, majoritatea fetelor din judeţ care şi-au făcut un nume în atletism, fie că e vorba de probele de sprint sau de cele de semifond, au fost descoperite de el. Doina Melinte, Anuţa Cătuna, Maria Pântea Ciobănică, Maria Cioncan, Nadia Sângeorzan, Ioana Oltean, Maria Rus sau Aniela Baciu au fost numele cele mai sonore pe care le-a antrenat Zanca, la Bistrița sau la loturile naționale.

Ioan Zanca s-a născut în 1949 la Șieu Măgheruș dar a copilărit la Bistrița, pe locul actualei Săli Polivalente.

„Parcul, stadionul, malul râului Bistriţa, au fost locurile în care mă jucam atunci când eram mic şi pe unde alergam încă înainte de a începe să fac atletism. Prin clasa a V-a am fost descoperit de un profesor de sport sas de la Liviu Rebreanu, care m-a atras către atletism şi cam aşa a început cariera mea în acest sport”, povestea Zanca despre vremurile când era el însuşi unul dintre copiii care alergau prin parc încercând să scoată timpi cât mai buni. Proba sa preferată a fost cea de 110 metri garduri, la care a obţinut şi cele mai bune performanţe în cariera de atlet.

„Nu m-am descurcat cu fotbalul, eu ştiam să fug doar drept”

De când a început să practice atletismul, întreaga viaţă şi-a dedicat-o acestui sport, asta deşi în facultate a învăţat toate sporturile care se practicau în România. „Pe vremea când eram eu student, Facultatea de Educaţie Fizică era foarte grea şi foarte serioasă. Am învăţat nu doar atletism ci toate celelalte sporturi, de la haltere până la schi şi fotbal. De altfel cu fotbalul mi-a fot cel mai greu, nu mă descurcam nicicum pentru că eu ştiam să fug doar drept”, se distra antrenorul bistriţean când îşi amintea de tinereţile sale.

Paradoxul carierei sale în lumea atletismului este acela că în timp ce a făcut performanţă ca şi atlet pe probele de sprint a practicat şi mai ales a antrenat atleţi care au obţinut performanţe mondiale la probe de semimaraton.

„Atunci când eram eu student, Bistriţa era sub administraţia Clujului şi nu prea aveam noi dotări în această zonă. Aşa că s-a pus problema ce probe se pot face aici, unde aveam la dispoziţie pentru antrenament parcul, malul râului şi Pădurea Ghinzii. Soluţia a fost simplă, semimaraton şi aruncări de greutăţi pentru că aveam terenul de sport de la Liviu Rebreanu, care se preta pentru aşa ceva. Acesta este motivul pentru care s-a ajuns ca Bistriţa să dea ţării aşa de multe atlete care au făcut performanţă pe probe de semimaraton.

De asemenea nu sunt de neglijat nici condiţiile climatice de aici, mai ales din zona de munte. Iar rezultate au fost. Unele dintre cele mai bune atlete bistriţene, Maria Cioncan sau Anuţa Cătuna s-au tras de acolo”, povestea Zanca pentru sportulbistritean.ro.

De-a lungul celor peste 40 de ani de antrenorat, din mâinile lui Ioan Zanca au ieşit nume uriaşe în lumea atletismului românesc şi chiar mondial, dar bistriţeanul regretă totuşi numeroşii campioni pe care i-a scăpat printre degete.

„Am obţinut  prin elevii mei de-a lungul carierei peste 500 de medalii, dar pe lângă sutele de campioni am pierdut mii de copii talentaţi care au renunţat din diferite morive. Sunt atâţia factori care trebuie să se alinieze perfect pentru ca un copil să ajungă campion încât sunt imposibil de enumerat. Să nu uităm totuşi că noi aveam de-a face cu sportivii în cea mai dificilă perioadă, a adolescenţei, atunci când este foarte uşor să-i pierzi, pentru că trebuie să-i faci să vină cu drag să facă ceva ce, să fim sinceri, nu este uşor şi nici foarte plăcut”, mărturisea antrenorul Ioan Zanca.

 

SPUNE-TI PAREREA