Deputatul PNL, Robert Sighiartău, a fost primul care a sărit „ca ars” când a văzut caricatura Simonei Halep din Charlie Hebdo. A văzut-o și el pe internet, că doar nu credeați că al doilea om din PNL citește presa internațională. Așadar, Robert Sighiartău, mare patriot ce vinde doar mașini străine în scopul îmbogățirii și, cu siguranță un fan înfocat al Simonei Halep și un specialist al tenisului cu racheta, și-a exprimat revolta în ziarul Adevărul, ziar care îi publică elucubrațiile și îl invită la live-uri cu o frecvență mai mare decât cuvintele din comentariile lui Ilie Dobre.
„E o jignire grosolană adusă românilor şi campioanei Simona Halep. Nu e nici umor, nici caricatură. Este prost gust“, a declarat Sighiartău pentru Adevărul. Trecând peste faptul că Sighiartău și umorul e un fel de vaca și baletul, fiind probabil singurul om politic din istorie care n-a făcut vreodată o glumă, deputatul PNL a dat-o așa, din populism, să vadă lumea că îi ia el apărarea Simonei Halep, care Simonă, când a citit ce a spus Robert, i-a crescut inima și s-a oprit din plâns.
Dar hai să vedem ce zic unii oameni mai avizați în domeniu despre subiect, care au citit și au scris mai multe cărți decât cărțile tehnice pe care la are la activ Robert Automobile. De exemplu, Mihai Șora, scritorul și filozoful, nu inginerul de la Comsig:
„1. Publicul-țintă al caricaturii din Charlie Hebdo este cel francez (lucru pe care nu par să-l înțeleagă toți comentatorii noștri).
2. Desenul ironizează tocmai mințile înțepenite în stereotipuri etnice (acele toxine pe care le cunoaștem prea bine), motiv pentru care nici nu apare numele Simonei alături, căci nu EA, ca atare, face obiectul ironiei.
3. Este, dacă vreți, o ramă în ramă (unde nu scrie „ceci n’est pas une pipe“, nici nu figurează vreun omuleț galben alături, încât să priceapă și cei care nu au exercițiul lecturii unui desen).
4. Umor îndoielnic sau nu, satiră subțire ori groasă, este, în final, consternant să vezi români (câtă frunză, câtă iarbă) care și-ar lua mintenaș pușca din cui și l-ar ciurui pe caricaturist”
Și Dan Alexe, nu inspectorul de daune de la Comsig, ci scriitorul, explică de ce românii nu trebuiau să se scandalizeze.
„În cazul caricaturii cu Halep, e vorba de o ironie multiplă împotriva francezilor inculți care îi consideră pe toți românii niște hoți de metale de pe șantiere și de cupru de la firele de pe calea ferată. Întreg acest număr din Charlie Hebdo de miercuri 13 iunie e de altfel plin de ironii împotriva sportului și banilor pe care îi generează, începând cu coperta despre Mondialul din Rusia. Ba chiar e ironizată echipa de fotbal a Franței.
E pierdută acolo, unul printre altele mult mai dure. Ca orice alt desen dinCharlie, el nu poate fi înțeles decât într-un context fertil franțuzesc, de libertate de idei, ciocniri în piața publică și revoluții spectaculoase.
Orice am face, nu poți lua aura de dezmăț estetic și umor deșucheat de pe Franța. Francezii ni i-au dat pe Rabelais și Villon, Marchizul de Sade, La Révolution, codul de legi după care ne ghidăm mai toți în Europa, cel al lui Napoleon; Voltaire; apoi tot ce este literatură erotică și pornografie fină, simbolismul, suprarealismul, structuralismul, le Nouveau Roman și evenimentele din mai 1968. Noul Val în cinema, Godard și Chris Marker… Sartre și Camus și tot ce e dezbatere despre libertate și limitele individului.
E o cultură care nu poate fi înțeleasă fără un cod minim, istoric și cultural al libertății. Americanii sau englezii nu pot asta. Doar un european absolut cum a fost Pasolini putea. Și, desigur, alții și alții.
Noi ar trebui să putem. Nu poți însă reduce Franța, exuberanța absolută, cea care a transmis Europei libertatea, care a avut Enciclopedia și pe Voltaire, nu o poți reduce la canoanele Muntelui Athos și ale lui Mullah Omar”, scrie Dan Alexe aici.
