Maria Butaciu, interpretă de muzică populară, s-a născut în data de 19 februarie, 1940, în comuba Salva din Bistrița-Năsăud. A urmat Liceul de muzică la Cluj, unde începe cariera sa muzicală cu Orchestra Populară a Filarmonicii din Cluj. La 1 aprilie 1961, prin concurs, vine la Ansamblul Ciocârlia al Ministerului de Interne din București. Este o interpretă a cântecelor îndeosebi din zona Bistrița-Năsăud.
Alexandru Pugna, interpret de muzică populară și secretar de stat în Minusterul Culturii a transmis un mesaj cu acest prilej, prin care și exprimat regretul față de moartea artistei, dar amintind și despre biografia ei:
„MARIA BUTACIU- interpreta unică a ȚĂRII NĂSĂUDULUI nu mai este printre noi. A plecat spre veșnicie lăsându-ne o bogăție fără seamăn de căntec năsăudean și sirit românesc pentru a ne înnobila marea zestre lăsată neamului nostru de mari personalități ale acestui ținut: George Coșbuc, Liviu Rebreanu, Andrei Mureșanu, Mitropolitul Nicolae Bălan, Ioan Căianu Românu, Valeria Peter Predescu, Ion Pop Reteganu și mulți alții. Maria Butaciu a fost în felul său unică, deosebită. Glasul său aducea ecourile de esență țărănească a vocilor tărăncilor năsăudene, ce se lăsau auzite pe câmpul unde întorceau fânul proaspăt cosit, ori pe brazda de pământ proaspăt intoarsă de plugul tras de vite, sau la torsul caierului în serile lungi de iarnă. Era întruchiparea tărăncii năsăudene ce avea demnitate, dragoste de Dumnezeu, de oameni și de pământul natal, respect față de valorile spirituale ale moșilor și strămoșilor săi. Maria Butaciu a fost și va rămâne un simbol și un reper important pe harta spirituală a neamului românesc. A pornit în lumea cântecului din Salva, importantă localitate de pe Valea Someșului, aproape de Năsăud- localitatea ce a dat țării cei mai mulți academicieni, pentru a duce cu ea în lume, cântecul sufletului năsăudean și pentru a arăta tuturor frumusețea fără seamăn a costumului popular din acest binecuvântat loc. În anul 1959 pe când era elevă la Liceul de muzică din Cluj, reușește să realizeze primele sale înregistrări la Radio Cluj, iar un an mai târziu în ziua de Crăciun, apare pentru prima dată la o emisiune de Televiziune împreună cu Maria Peter, Dumitru Sopon și Maria Marcu, colegii săi de la Orchestra de muzică populară a Filarmonicii de Stat din Cluj Napoca. Din anul 1961 Maria Butaciu se mută la București unde devine solistă – mai întâi în cadrul Ansamblului Artistic „Ciocârlia” ce reunea cele mai mari nume ale folclorului românesc, apoi paşii aveau s-o poarte către Ansamblul „Doina” al Armatei şi „Rapsodia Română”. Acompaniată de orchestrele acestor prestigioase ansambluri, Maria Butaciu a urcat pe mii de scene, prezentând cu har publicului folclorul din Ţara Năsăudului. De-a lungul carierei sale artistice a înregistrat sute de melodii pentru fonoteca Radiodifuziunii Române, pe discuri Electrecord sau la alte case de producţie muzicală – melodii ce vor sta mărturie peste timp pentru valoarea, frumuseţea şi originalitatea folclorului din această parte de ţară și pentru valoarea vocii sale unice. După o perioadă de peste o jumătate de veac de când Maria Butaciu locuieşte în Bucureşti, mărturisea în dialogurile sale că sufletul i-a rămas în Salva, locul din care a plecat și unde își găsea întotdeauna rădăcinile, tihna sufletească și puterea de a trece mai ușor peste toate încercările vieții. Întotdeauna vorbea cu drag despre oamenii locului, despre familia numeroasă în care au crescut opt frați, despre înțelepciunea țăranului năsăudean. Toate dorurile şi gândurile, toate emoţiile, bucuriile şi întristările unei artiste pline de talent şi sensibilitate, toate stările sufletești ale omului se regăsesc în repertoriul vast şi variat al Mariei Butaciu. Maria Butaciu nu mai este printre noi, a murit OMUL dar ARTISTUL nu va muri niciodată. Va trăi mereu prin cântecele sale lăsate moștenire neamului românesc pe care l-a iubit enorm și pentru care a așezat în lada de zestre a spiritului românesc, comori neprețuite picurate din suflet curat și bun, ce vor sta mărturie peste vremi pentru puterea extraordinară de creație a neamului românesc”.
