La doar o zi după înmormântarea pictorului Miron Duca, un om și un artist plastic apreciat și regretat de multă lume, conducerea Complexului Muzeal Bistrița-Năsăud a organizat o paradă a modei exact în sala care găzduia încă tablourile sale. Un spectacol destul de grotesc și lipsit de respect, care, în mod ironic, a debutat cu un moment de reculegere în memoria artistului abia plecat dintre noi.
După reculegerea scurtă, oficialitățile, politicienii de la putere și din opoziție, alături de însuși ministrul responsabil cu apărarea țării, și-au putut clăti ochii în voie cu trupurile îmbrăcate în dantele mulate ale „modelelor“ care au defilat la paradă.
Chiar dacă încerc, în general, să fiu o femeie agreabilă din punct de vedere fizic, nu prea mă preocupă moda și frumusețea din mai multe motive. În primul rând, pentru că știu că orice medalie are și revers, iar reversul diamantelor și al țesăturilor scumpe sunt sărăcia, exploatarea și moartea unor oameni dintr-o lume pe care o ignorăm pentru că e „necunoscută și departe“. Nu mă aștept ca niște femei care își folosesc simțul văzului doar pentru a se uita în oglindă să înțeleagă acest lucru. Dar mă aștept la asta de la niște oameni care conduc destinele județului, al țării și de la oameni care pretind că au o anumită pregătire intelectuală.
Pot să înțeleg faptul că orice femeie își dorește, unori, să strălucească, să atragă privirile, să primească o confirmare că este frumoasă, că încă este „on the market“, dar când singurul scop al unei femei este să se aranjeze și să își cumpere rochii și bijuterii scumpe, cred că are o problemă.
Nu știu cine mai urmărește concursurile de Miss, dar astfel de competiții nu ar trebui să mai existe în societatea actuală, care se presupune că ar trebui să fie una foarte evoluată spiritual.
Un show în care niște femei, pășesc țepene, zâmbesc fals, își etalează în mod ostentativ „dotările“ și cineva de la microfon rostește niște cifre care reprezintă înălțimea, măsura bustului, a taliei și a șoldurilor, nu mi se pare cel mai potrivit mod a celebra feminitatea. Bineînțeles, ca să nu pară totul atât de frivol cum este, toate concurentele și, mai ales, câștigătoarele, trebuie să fie foarte preocupate de salvarea animalelor și de acțiuni caritabile. Mă îndoiesc serios de preocuparea lor reală pentru așa ceva. Pe de altă parte, într-o societate echitabilă nici nu ar mai trebui să există „caritate“ la modul de spectacol și mediatizare, ar trebui să existe doar compasiunea firească dintre oameni.
Faptul că o adunătură de cucoane din provincie sunt foarte interesate de niște rochii de dantelă și o anumită rochie purtată de „miss“ e ceva firesc. Dar când niște oameni de stat și un fost director de muzeu județean care pretinde că are anumite studii spun că asta e ceva de domeniul artei, e grav.
Nu am văzut nicăieri CV-ul domnului Alexandru Gavrilaș, dar într-o conversație telefonică pe care am avut-o după parada de modă de la muzeu, pretindea că are câteva diplome de studii care îl avizează să își dea cu părerea despre artă, istoria artei, rochiile de miss și ce ar trebui să găzduiască muzeele. L-am întrebat dacă o rochie de miss are ce căuta într-un muzeu și dacă nu cumva este o ofensă pentru cei care lucrează la secții mai serioase ale instituției și au cam stat îngropați în cărți, aplecați pe șantiere arheologice sau au muncit pe brânci în alte domenii. Nu contest măiestria de croitoreasă a celei care a făcut rochia pentru Miss World, dar părerea mea este că, având în vedere frivolitatea unor astfel de concursuri, asemenea rochie nu ar avea ce să caute într-un muzeu. Dar cine sunt eu să-mi dau cu părerea? Probabil, pe viitor, muzeele vor găzdui lenjeriile intime ale femeilor care fac videochat și vibratoarele vedetelor de televiziune.
