A fost săptămâna trecută, nu mai știu exact dacă joi sau vineri, când vreo două doamne au amenințat că ne dau în judecată pentru că am scris că unii din Piața Mică sunt nesimțiți pentru că-și alocă singuri locuri de parcare.

Mai exact, două doamne, care nu merită menționate aici cu numele și care nu prea au altă ocupație decât să facă plângeri la Poliția Locală că le e disturbată liniștea interioară, s-au declarat foarte revoltate că s-au simțit făcute nesimțite. Vă dați seama în ce univers paralel trăiesc, dacă li se pare normal să-și pună conuri în fața casei, pentru a ține ocupate locurile de parcare, care n-au fost rezervate și pentru care nu plătesc?

Obișnuite cu ideea că, dacă ești deasupra pulimii care respectă legile, ai niște beneficii artistocrate, pe care doar în lumea ta le poți percepe, doamnele s-au simțit ofensate că li s-a tulburat zen-ul și rutina zilnică, aceea de a supraveghea și a controla locul de parcare pe care nu-l dețin.

Și, brusc, au dat-o pe legale. Mai exact, au apelat la articole din lege, amenințând, verbal și prin comentarii pe site, că ne dau în judecată. Auzind (și citind) acestea, m-am speriat de n-am mai putut, m-a cuprins un sentiment profund de frică, știind că voi plăti cumva pentru că am îndrăznit să scriu ceea ce alții n-au mai scris, să nu se pună rău cu unii care dețin funcții.

Ba chiar, de frică, m-am și închis în casă vreo 2-3 zile și am chemat toți avocații pe care îi cunosc, să văd dacă pot scăpa cumva de această belea. Situația e foarte gravă, mai ales că am auzit că fiica uneia dintre doamnele care s-au simțit lezate e și avocat! Mă gândeam, totuși, dacă se ajunge acolo, să merg cu DEX-ul la Tribunal și să-i prezint Onoratei Instanțe definiția cuvântului “nesimțit”, dar și întreaga situație, să vedem dacă cei despre care am scris se încadrează în context.

Ideea e că, de-a lungul timpului, mai multe persoane m-au amenințat că mă dau în judecată (unele chiar au făcut-o), printre care amintim politicieni, primari, patroni de crâșme, chiar și doamnele care fac zumba, și, deși nimeni nu a câștigat vreun proces cu publicația noastră, niciodată nu mi-a fost mai frică decât acum.

Asta pentru că, stând în casă 2-3 zile, de frică, am reflectat mai mult la problemă și mi-am dat seama că, într-o țară normală, niște oameni care își alocă niște drepturi pe care nu le au, sunt perfect îndreptățiți să fie revoltați că ai scris în ziar despre asta. Așadar, îmi cer scuze și, dacă doriți, pot să vă țin un loc de parcare și la mine în față. Bineînțeles, numai dacă doriți. Tovarășe.

SPUNE-TI PAREREA