Deschiderea unui magazin Selgros, Kaufland, Lidl sau oricare altul de acest gen arată, încă o dată, nevoia românului de a cumpăra tot ce prinde, tară rămasă probabil din comunismul în care nu aveai opțiuni pe rafturi. Ceea ce la alții e o normalitate, la noi e un eveniment.
Deschiderea Selgrosului din Bistrița ne-a confirmat că românul se pune în genunchi în fața marilor lanțuri de magazine și apoi se plânge că și-a vândut străinilor țara. Evident că fiecare politician își face agenda proprie și își cunoaște interesul electoral, dar, ca ales, să te plimbi printre rafturi și să-i feliciți public pe unii care au deschis o afacere pare cel puțin dubios, dacă nu inechitabil pentru alții.
Sigur că o să spună că au fost invitați de Selgros, dar de ce nu apar și la deschiderea magazinului sătesc românesc, tot o afacere, care poate are mai mare legătură cu plaiurile mioritice? Poate pentru că cel care deschide magazinul „La trei pași”, de exemplu, nu are parte de PR-ul marilor companii, chiar dacă are produse mai bune, mai românești și chiar mai ieftine.
S-o spunem mai pe șleau. Într-un oraș în care administrația n-a reușit să modernizeze o piață de legume-fructe în 20 de ani și-i ține pe producătorii români în condiții inumane, oficialitățile se afișează și promovează deschiderea unui retailer străin ce-ți vinde roșii de plastic și, aceleași oficialități vor veni apoi, peste câteva zile, să ne zică să consumăm produsele românești, că-s mai bune. Asta pentru că tot ce contează e imaginea de moment și dă bine să te prezinți la deschiderea Selgros.
Asumându-mi înjurăturile celor care abia au așteptat să-și spargă cardurile într-un nou magazin în care intri (inclusiv eu) să cumperi ce vrei tu și ieși plătind ce au vrut ei, consider că deschiderea Selgrosului nu e un plus pentru Bistrița și nici o mare realizare. E doar un nou hipermarket, loc de tocat banii. Și cam atât.
Și s-o lăsăm mai moale cu crearea de locuri de muncă, că știm cu toții cât de tare sunt exploatați angajații de la marile hipermarketuri, de ajuns acasă seara vorbind singuri și adorm cu bipăitul de la casă în cap. De altfel, administrațiile bistrițene de după `90 cam asta au sprijinit și promovat, investiții în care pot lucra angajați care n-au nevoie de prea multă școală în a executa activități robotice și nicidecum domenii pentru mințile strălucite.
Deschiderea Selgrosului a mai arătat că și presa locală e de vină pentru soarta pe care o are. E inexplicabil de ce ziarele mai pun botul la trei PR-iști care îi invită la deschidere, să le promoveze afacerea de milioane de euro pe o plăsuță cu câteva produse.
În încheiere, nu putem decât să ne mai întrebăm ce legătură are Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt cu deschiderea Selgros și cum se explică prezența, deloc discretă, de Înălțarea Sfintei Cruci, a fețelor bisericești, singura explicație plauzibilă fiind poate aceea că hipermarketurile și mall-urile sunt noile catedrale ale capitalismului.
Sunt de acord cu tot ce spui aici, dar dincolo de asta, eu sunt de parere ca atata timp cat inca mai exista investitori straini, e de bine. Sigur ca, in cultura noastra, cu sechelele din comunism, un lucru firesc e ridicat la rangul de eveniment, pe cand anormalul este redus la banalitate.
Cat despre preotii de la deschidere, oricat m-as stradui sa gasesc o explicatie, nu reusesc.
Dar la noi merge foarte bine modelul „Lasa draga, ca rau nu face”.
Preoții au venit pt. ofranda ce a ajuns în cămările personale.