Centrul Misionar pentru Tineret „Pr. Prof. Ioan Bunea” îl găsești ușor, e aproape de centrul orașului Sîngeorz-Băi, cu intrarea pe lângă o poartă de lemn mare, tradițională, în stil maramureșean. Am ajuns în jurul amiezii, într-o zi caniculară, împins de curiozitatea de a vedea cum se desfășoară o tabără creștin-ortodoxă de copii. Ca mulți alții, credeam că probabil îi ține o săptămână doar în post și rugăciune, cu activități plictisitoare. Ei bine, nu e deloc așa.
Clădirile centrului se fac plăcute printr-un minimalism modern, dar și util și tot spațiul din jur e aranjat, îngrijit. Centrul a fost inaugurat în 2015 și e unicul centru construit de Biserică special pentru tabere creștine. Au trecut, prin centru, în taberele organizate, peste 7000 de copii și tineri din toată țara, în doi ani de zile.
În curtea centrului, în jurul orei 12.00, agitație mare. Zeci de copii desfășoară activități, împărțiți pe mai multe grupe. Jocurile copilăriei moderne. Pe scări, 10 copii încearcă, pe rând, să doboare mingile de ping-pong de pe sticle, cu un pistol cu apă. „Hai că poți, hai că poți! Bravooo!” – sunt încurajați de un tânăr, îmbrăcat cu un tricou pe care scrie „Voluntar”, udat bine de copiii veseli.
În alt colț, o fetiță, legată la ochi, încearcă să spargă cu un băț, un balon cu apă, ghidată de pe margine. „Mai la stânga, mai jos, mai la dreapta!”, „Acolo, înțeapă tare”, se aud glasurile celor din jur, fetița îzbutind să strâpungă balonul, în aplauzele celor prezenți.
În altă parte, la umbră, pe iarbă, un tânăr încearcă să meargă cu picioarele într-un sac, spre amuzamentul tuturor. Sunt copii cu vârste cuprinse între 8 și 13 ani, din Bistrița-Năsăud, dar și din alte județe din țară. Copii care merg la biserică duminică de duminică, cu părinții, cu bunicii, dar și copii care nu au avut nicio legătură cu cele sfinte până să ajungă în tabăra de la Sîngeorz-Băi. Copii bogați, dar și copii nevoiași, copii ale oamenilor importanți și copii ale oamenilor simpli. Într-o bună dispoziție generală, toți au o energie debordantă. Fără telefoane sau tablete. Singurele gadget-uri erau ale mele, plus două aparate foto, ale unui voluntar care surprinde momentele din tabere și telefonul cu care voluntarii cronometrează concursurile.
Taberele creștine de aici sunt „despre bucurie”. Așa le-ar caracteriza părintele Paul Gavriloaie, directorul Centrului Misionar „Ioan Bunea” din Sîngeorz-Băi.
„Deși conceptul de tabără creștină poate trezește, în primul rând, ideea de multă rugăciune sau ideea că toate lumea ar fi serioasă, aici, pe lângă rugăciune, lumea se și distrează. Avem ateliere, jocuri sportive, distractive, de toate. Vestea că aici avem activități frumoase s-a dus prin viu grai. Avem tot mai mulți doritori. De exemplu, anul acesta avem 4 tabere cu copii din județul nostru, dar avem foarte mulți pe lista de așteptări”, explică tânărul părinte Paul Gavriloaie, adăugând că locurile în tabere se ocupă la scurt timp de la anunțarea acestora.
În tabere nu vin doar creștini ortodocși practicanți. „Avem și tineri care nu au avut nicio legătură cu biserica și, după terminarea taberei, au plecat acasă cu un semn de întrebare… că există Dumnezeu. Specialiștii au demonstrat că efectul unei săptămâni de tabără e echivalentul unui an de cateheză”, mai spune Paul Gavriloaie.
Deși prețul unei săptămâni de tabără este modic, 330 de lei pe copil (care include transport, masă, cazare), în fiecare tabără sunt 5 copii din familii nevoiașe, care nu trebuie să plătească. „Activitatea noastră se bazează, în primul rând, pe voluntariat. Unii dintre voluntari au fost inițial aici în tabere. Ei întrețin activitățile de aici, ne ajută, ei țin ateliere, de confecționat cruciulițe, de modelaj, de gastronomie, de creație, de pictură și multe altele”, mai spune Paul Gavriloaie.
Poveștile copiilor care vin aici sunt multe, unele impresionante. „Sunt multe lucruri care te impresionează la copiii de aici. De exemplu, acum două săptămâni, o fetiță a spus că și-a propus să se spovedească. A fost și anul trecut și s-a spovedit și mi-a zis că vrea și acum. Deși e o fată mică, de 8 ani, a zis că vrea să se spovedească că are o inimioară foarte neagră”, povestește părintele Gavriloaie.
O zi în tabăra creștină începe la 8.30 și se termină la 23.00. Pe lângă Marele Joc, copiii au o mulțime de activități, cu un program stabilit pe zile. Mesele la oră fixă, rugăciuni, jocuri sportive pe terenul de fotbal, perioadă de odihnă sau de lectură la amiază și concursuri de talente seara. Toate acestea, și multe altele, fac parte din programul unei tabere, care se întinde pe durata unei săptămâni.
Voluntarii sunt o parte importantă a centrului. Fără ei, activitățile de aici nu s-ar putea desfășura. Deși, la prima vedere, pare ușor să organizezi acțiuni cu peste 50 de copii, nu e deloc așa. Pentru o tabără de 55 de copii, cum este cea de acum, este nevoie de 22 de voluntari. Printr voluntari, i-am întâlnit pe Rahela Pogăcean, eleva care a obținut cea mai mare notă la BAC anul acesta, dar și pe cei din trupa Big City.
Vasile Bindea are 18 ani, este din Beclean și a fost participant în tabără. „De anul acesta, am început să fiu voluntar. Mă simt bine, că pot să ajut copiii și să-i fac să fie veseli. Îmi place foarte mult că îi învățăm să socializeze, îi îndepărtăm de telefoane, ceea ce în zilele noastre e foarte greu, dar activitățile de aici îi fac să uite de telefoane. La finalul zilei, îi sună pe părinți și le spun cât e de tare”, spune Vasile.
Sonia Diugan este membră a trupei Big City din Beclean, are 18 ani și este voluntară la centru. „Am venit aici pentru că îmi sunt foarte dragi copiii și este foarte frumoasă atmosfera de aici. Cel mai frumos lucru este că aici se creează, într-o săptămână, o familie unită, frumoasă și se ajută între ei. Ca voluntar, te implici, ajuți, organizezi, îi faci pe copii să se simtă bine. Te relaxezi, te joci cu ei, îți mai trăiești încă o dată copilăria. Cum aș caracteriza tabăra într-un cuvânt? Cred că optimism”, spune Sonia, care a fost și ea, anterior, participantă în tabere creștine.
Am stat de vorbă cu mai mulți participanți în tabără, din Bistrița-Năsăud și din Cluj. Majoritatea din familii creștin-ortodoxe, tinerii spun că în acest centru și-au făcut mulți prieteni și că le plac activitățile interactive.
„Eu am venit în tabără deoarece am auzit foarte multe recomandări și că este foarte educativă. Mă bucur că am venit. Ne jucăm, învățăm lucruri noi în fiecare zi. Cel mai mult îmi place atmosfera, că toată lumea e pozitivă” – Catia Diugan – 13 ani
„Foarte frumos. Am mers în drumeție, ne-am jucat tot felul de jocuri, am fost la ateliere, mi-am făcut prieteni noi. Mi-a plăcut foarte mult, nu m-aș mai întoarce acasă” –Adriana Berințan – 11 ani, din Uriu
„Am aflat de tabără de la un concurs de religie. Mi-au plăcut foarte mult modul în care au grijă de noi și fac totul foarte interactiv și distractiv, grija care ne-o poartă, drumețiile” – Andreea Drăjan – Cluj-Napoca, 13 ani
„A fost frumos. Cel mai mult mi-a plăcut că mi-am făcut prieteni, am mers în drumeții și ne-am jucat mult” – Horia, 10 ani, din Cluj-Napoca
Vizita mea la Centrul Misionar pentru Tineret „Pr. Prof. Ioan Bunea” din Sîngeorz-Băi s-a încheiat ascultându-i pe copii, împreună cu voluntarii și cu preotul, cântând, după masă, „Cuvine-se cu adevărat”, în cor. În programul lor, urma o perioadă de odihnă sau de lectură în camere, iar apoi, pregătirea pentru concursul de talente, de seară. Copiii din această serie vor încheia tabăra sâmbătă, când se vor întoarce acasă. Pentru cei de la centru, activitatea continuă, cu alți copii, alte experiențe, alte povești de viață.
Centrul Misionar pentru Tineret „Pr. Prof. Ioan Bunea” din Sîngeorz-Băi a fost finalizat în 2015 și construit, la inițiativa Mitropolitului Andrei. Coordonatorul proiectului este Pr. Tudor Mudure-Iacob, inspector eparhial pentru tineret, iar directorul centrului este preotul Paul Gavriloaie. În acest centru, vin, săptămânal, între 50 și 70 de copii, cu vârste cuprinse între 8 și 18 ani.
„Cea mai mare bucurie pentru cei care lucrează în centru sunt feedback-urile pe care le primesc de la părinți. Ne sună și ne întreabă ce am făcut de vor să meargă la biserică, sunt mai religioși decât înainte. Copiii care vin aici descoperă o altă față a Bisericii. Preotul joacă fotbal cu ei, preotul glumește cu ei, preotul participă la activități” – pr. Paul Gavriloaie
