Pentru toți școlarii, vacanța este în toi. Pentru unii însă, vacanța a venit cu activități plăcute, educative. De astfel de activități au parte și școlarii din cadrul Liceului Tehnologic Telciu. Elevii comunei au posibilitatea de a participa, încă din 3 iulie, la un atelier artistic realizat în cadrul Școlii de vară, instruiți fiind de către un cuplu de artiști.

Silvana Rapeanu și Lorand Maxim au venit la Telciu și își propun să realizeze activități deosebite, „ducând” teatrul în zona de confort a celor peste 20 de elevi participanți. Atelierul este dedicat copiilor cu vârste cuprinse între 10 și 14 ani, poartă numele de „Ghid Imaginar al Telciului”, iar activitățile celor doi artiști cu copiii se vor desfășura până în 11 august.

Silvana vine din București, are 30 de ani și activează din 2014 în domeniul educației, ca profesor, formator, respectiv educator muzeal. A absolvit Facultatea de Istoria și Teoria Artei din cadrul UNARTE București. Pe lângă formarea academică, Silvana participă în mod regulat la cursuri și ateliere dedicate diverselor formule educaționale și a altor tematici conexe.

Lorand vine din Cluj-Napoca și este absolvent al Facultății de Teatru și Televiziune, secția regie În 2013, tânărul semnează regia spectacolului Fun, de James Bosley. Acest spectacol  a fost reprezentat, în același an, în ediția a 6-a a Festivalului Internațional Temps d’Images. Lorand participă la diferite workshopuri și ateliere precum: workshop-ul „A Vocabulary of Revolutionary Gestures” susținut de Elske Rosenfeld și organizat de Tranzit.ro.

Având parte de doi formatori avizați, copiilor li s-a propus o activitate ingenioasă, care presupune explorare. Silvana și Lorand îi provoacă pe copii să își aleagă un loc din comună care îi inspiră, un loc pe care aceștia îl numesc magic. Odată intentificată „zona magică”, cuplul de artiști se pornește în drumeție și, dacă este  posibil, împreună cu copiii, cei doi propun activități la fața locului. Din descrierea atelierului aflăm că „Se va descoperi ce fel de povești se suprapun peste geografia locală, vom descoperi care sunt zonele încărcate de semnificație pentru copii și în ce fel semnifică. Peisajul local ne va servi la a cartografia harta emoțiilor, miturilor, misterelor și istoriilor trăite sau închipuite. Distanțele, clădirile, natura vor fi câmpul nostru de joacă. Ele vor servi drept cadru, mijloace și surse pentru un laborator creativ. Vom afla ce dimensiuni, forme și sens capătă localitatea privită prin ochii participanților. Atelierul va suprapune poveștile și imaginarul copiilor peste geografia locală și se va concretiza printr-o intervenție artistică în spațiul public.”

Printre zecile de participanți  la atelierul de intervenție artistucă, se regăsesc și copii care au participat în anul precedent la activități similare, susținute tot de către Lorand, însă în cadrul acelor ateliere, Lorand a reușit să pună în scenă frânturi din viețile tinerilor „actori” pe care i-a instruit.

Anul trecut am ținut un atelier de Teatru Forum,  alături de colega mea, Ani Mărincean. Metoda Teatru Forum cuprinde un set de tehnici foarte mișto. În Teatru Forum se caută a se pune în scenă problemele cu care participanții se confruntă în realitatea de zi cu zi și opresiunile la care sunt supuși. Apoi, prin filtrul jocului, se inventează și se testează variante de a acționa împotriva opresiunii. Testăm răspunsuri. Concret, se construiește și se prezintă o scenă ce ilustrează o problemă comună celor implicați. Scena are un deznodământ care nu convine spectatorilor. Se termină prost pentru personaje. Spectatorii sunt întrebați dacă au idei de acțiuni ce pot schimba cursul evenimentelor, apoi sunt invitați să le joace punându-se în pielea personajelor și înlocuind actorii originali. Scena se reia. Anul trecut copiii au vorbit prin teatru despre viața lor, despre visele pe care le au și dificultățile cu care se confruntă un copil din ziua de azi. Ei și-au construit de la 0 scenele. Au reprezentat dileme morale și situații pe care le-au trăit în familie, la școală sau în grupul de prieteni. Ne-am jucat și ne-am distrat foarte bine, dar lucrurile pe care le-au adus în discuție au fost,  totuși, importante”, a menționat Lorand.

Atelierul de anul acesta a venit cu ceva nou. Când vine vorba  despre gradul de dificultate pe care punerea în practică a ideii de a descoperi locurile în care copiii se simt în elementul lor, Silvana  este optimistă.

Copiii au venit încântați de ideea unui atelier pe (aproape) toată vacanța și mulți dintre ei cu amintirea experientei foarte faine de anul trecut. Deci entuziasmul a fost de la început mare. Deocamdată nu pare deloc greu, participanții sunt foarte creativi și dornici sa exploreze și să experimenteze. Suntem într-a 2 săptămână a atelierului și deja începem lucrul pe teren, în echipe mai mici și/sau individual. Motivație și entuziasm există din belșug”,a menționat Silvana.

Pentru că orice activitate are o mai bună finalitate, dacă este realizată într-un mediu prielnic, probabil este curios, în ceea ce privește activitatea de teatru,  cât de bine gustă copiii ideea de a fi duși într-un loc în care ei se simt în elementul lor, ca mai apoi să se stabilească activități legate de acel loc.

Vedem mai multe locuri, locuri în care se simt confortabil, dar și locuri pe care le consideră misterioase sau care le inspira melancolie, curiozitate”, a adăgat Lorand.

Silvana spune însă că participanții „gustă din plin această idee, unii dintre chiar au avut inițiativa de a ne împărtăși locurile lor de suflet înainte să afle despre ce va fi vorba în atelier.”

Cei doi artiști spun că au parte și de sprijinul părinților, care îi încurajează pe copii și îi aduc la atelier. Silvana consideră că parinții gustă importanța activităților de vacanță pentru copii și au încredere în ei, dar și în organizatorii Școlii de vară.

Totuși, cum au ajuns cei doi la această variantă, la acest mod inedit de  a explora mediul, iar ulterior de a pune în aplicare activități legate de acel loc?

„Ne-am îndrăgostit de Telciu și am vrut să-l cunoaștem în profunzime, prin ochii copiilor și adolescenților de aici, dar și să-i inspirăm și ajutăm pe ei să fie activi, inclusiv artistic, în comunitatea lor”, a adăugat Silvana.

Lorand vede aceste activități ca fiind inedite: „Ni se pare tare să ne jucăm cu ideea că realitatea e ceva mai maleabilă. De aici ni se pare tare să însușim obiecte, evenimente și locuri ca instrumente artistice, pe care le putem manipula în voie, cu care avem voie să ne jucăm, asupra cărora avem voie să intervenim.”

Când vine vorba despre  așteptările pe care cuplul de atiști le are de la acești copii, Silvana spune să ei își doresc ca acestora să le placă experiența, se exploreze fără teamă și să se exprime liber.

 Pe lângă sprijinul oferit de către părinți, pe lângă entuziasmul copiilor, Silvana și Lorand au parte și de o bună colaborare cu conducerea școlii din localitate, majoritatea activităților desfășurându-se în sala de sport a Liceului Tehnologic Telciu.

Cu școala din localitate colaborăm foarte, foarte bine. Anul acesta, la fel ca și anul trecut, școala a fost deschisă în a ne oferii spații și tot suportul necesar. Totodată, numărul mare de participanți se datorează și doamnei Mihaela Vlașin, profesoară, care s-a ocupat ca informația să ajungă la copiii din Telciu și s-a îngrijit să comunice și să păstreze legătura cu ei pentru a putea organiza primele întâlniri”, a adăugat Lorand.

Dacă atelierul de anul trecut s-a finalizat cu punerea în scenă a unor frânturi din viața copiilor, anul acesta, Lorand și Silvana își propun ca atelierele să aibă o altă finalitate.

Vrem să suprapunem poveștile, emoțiile și imaginarul copiilor peste geografia locală. Atelierul se va concretiza printr-o serie de intervenții artistice în spațiul public. Cu fiecare grup vom lucra la propriile lor idei”, a menționat Loand.

Cei doi nu au selectat copiii pentru participare, „ușile atelierului fiind larg deschise” oricărui copil cu sau fără experiențe anterioare legate de lumea teatrului. Pentru că participanții nu au trecut prin procesul selecției, celor doi le este greu să spună că există vreun copil mai talentat decât altul, iar când au fost întrebați dacă au văzut copii despre care sa poată să spună că ar putea să urmeze o carieră în teatru, aceștia au răspuns:

Scopul nu este de a crea viitori artiști profesioniști. Oricine este creativ și are dreptul să fie artist oricând vrea. Lucrul cu copiii și arta educațională au cea mai mare valoare în faptul că sunt un mijloc de construcție a empatiei și de reflecție asupra libertății.”

SPUNE-TI PAREREA