Motivele decorative „botanice“ sau tendințele „nature friendly“sunt astăzi un trend pe care îl găsim pe Pinterest, în materie de design. Dar pentru mamele și bunicile noastre, acestea au fost dintotdeauna singura opțiune când venea vorba de vopsirea ouălor de Paște. Ouăle proaspete, vopsite într-o culoare roșiatică sau cărămizie, cu diverse forme de plante imprimate au fost bucuria copilăriei pentru mulți dintre noi, cu tot cu mirosul ei de coji de ceapă fierte și oțet.
În casa fiecăruia dintre noi se găsesc astăzi, în Vinerea Seacă, simbolurile acestor sărbători, ouăle roșii. Fie că le vopsim în Joia Mare, fie ca le vopsim astăzi, cu toții știm că obiceiul acesta vine din timpuri străvechi.
Ouăle erau considerate simboluri ale echilibrului, ale fecundității și ale reînnoirii naturii, iar obiceiul vopsirii acestora în culoarea roșie simbolizează sângele lui Iisus. Dacă toate acestea sunt tradiții, atunci de ce să nu vopsim oăule într-un mod tradițional, ca pe vremuri.
Astfel, o găsim astăzi pe Ana Bălan din localitatea Telciu vopsind oăle în coji de ceapă. Tanti Ana are 48 de ani și povestește că o singură dată a vopsit oăle cu vopsele din comerț, dar acesta au prins un gust ciudat, fapt pentru carea decis ca în fiecare an să aleagă cojile de ceapă în detrimentul vopselelor de pe piață.
Care-i secretul oălor vopsite în coji de ceapă?
„Vopsesc oăle așa de când mă știu. Am învățat de la mama mea. Mă țin minte și când eram mică și abia așteptam să vopsesc oăle în oțet cu frații mei, dar cel mai mult mi-a plăcut să vopsesc oăle cu frunze, în ciorap și cu coji de ceapă. Le văd mai frumoase așa și știu că sunt mai sănătoase, pe lângă faptul că oricum nu iese unul ca și celălalt, fiecare dintre ele fiind mai frumos, mai interesant”, spune Ana.
Printre poveștile despre cât de sănătoase sunt oăle vopsite așa, gospodina pregătește frunze de trifoi sau alte frunze găsite în grădină, le taie, pregătește mai multe bucăți de ciorapi, ca să îmbine modernul cu tradiția, aplică frunza pe ou, iar apoi îl face „prizonier” în ciorap și leagă ciorapul strâns, cu ață, ca să se imprime modelul frunzei bine pe ou. Când cojile de ceapă albă și roșie s-au fiert, umplând casa de miros de sărbătoare, gospodina decide să le mai lase puțin pentru a se colora bine apa. Apoi, pregătește oăle înșirate, strâns legate în ciorap și le pune în apa clocotindă, lăsându-le să fiarbă acolo timp de zece minute.
„De Paște, eu cel mai mult aștept acest moment al vopsirii oălor. Nimic nu-mi place mai mult decât să le văd unul mai frumos decât altul. Când le scot, parcă nu mai am răbdare, abia aștept să văd cum s-au făcut, care-i mai frumos. Dacă le-aș face cu vopsea din magazin, care mi-ar fi bucuria? Mi-ar fi toate la fel”, povestește tanti Ana în timp ce urmărește cu atenție ceasul să nu cumva să treacă mai mult de zece minute.
Când natura se așterne peste ouăle roșii
După cele zece minute, iată că oăle sunt gata. Tanti Ana le scoate cu atenție, le privește cu satisfacție, zâmbește copilărește, le „eliberează“ de ciorap și de frunzele care s-au imprimat bine. De un roșu natural, ușor spre cărămiziu, oăle ascund toată natura. Au pe ele un galben plăcut, viu, care a stat sub frunzele de trifoi timp de zece minute.
„Dacă nu iei frunza cât este fierbinte, nu prea o mai poți lua și strici modelul. Dacă te grăbești și ești curios să vezi cum au ieșit, o iei repede, când oul te frige”, adaugă tanti Ana.
Ca într-un câmp, frunzele sunt așezate ordonat, lăsând urme originale pe ouăle acum vii. Modelul de la ciorap mai crează pe unele dintre ouă și fundițe, sau diverse alte forme create la întâmplare, în momentul în care acestea au fost stranse cu ața în ciorap. E drept, sunt unele mai frumoase decât altele și toate au forme diferite, deși au fost vopsite în aceeași apă, cu același tip de frunze.
„Acum că oăle sunt gata, așteptăm copiii după ele. Nu există bucurie mai mare decât să vezi copiii cum se minunează de model și cum remacă fericiți că de pe astea nu se duce vopseaua, că mânuțele lor nu sunt toate roșii”, povestește tanti Ana.
Cu oăle vopsite și cu multă satisfacție că acestea arată diferit, unul mai frumos decât altul, tanti Ana așteaptă momentul ciocnirii lor, dar îi așteaptă și pe copilași după ele, căci la Telciu așa se merge în prima zi de Paște. De asemenea, pentru că de pe aceste ouă vopsite într-un mod natural nu se duce vopseaua, tanti Ana poate să facă și de această dată conform obiceiului, deci în ziua de Paște, să pună într-un vas cu apă un ou și un bănuț și să se spele pe față. Acest obicei se face la Telciu și nu numai cu scopul evidențierii reînnoirii naturii, a omului prin Învierea lui Iisus, dar și cu scopul de a fi mereu „roșu și frumos ca oul cel vopsit”, curat ca și apa și bogat.
