Eleanor & Park este un roman de dragoste adolescentină și a fost declarată cartea anului 2016, la Biblioteca Județeană „George Coșbuc“, în cadrul competiției Bătălia Cărților.
Ce i-a fascinat pe adolescenții care au citit-o? Probabil, autenticitatea personajelor și realismul necruțător al descrierii, atât în ceea ce privește emoțiile pozitive, cât și coșmarurile acestei vârste a problemelor de imagine, personalitate și libertate individuală.
Eleanor și Park sunt doi elevi de liceu, din două lumi diferite. Background-ul, preocupările, până și aspectul lor fizic nu le dau vreo șansă de a dezvolta o conexiune de orice fel. Se întâlnesc pentru prima dată în autobuzul școlar și interacțiunea lor nu promite nimic romantic.
Însă, cu timpul și în mod ciudat, relația lor se tranformă într-o poveste de dragoste, dar și o lecție de curaj, într-un univers dominat de prejudecăți și modele de perfecțiune.
Adolescența este o vârstă a emoțiilor și sentimentelor care îți răscolesc adânc sufletul, dar și a problemelor de adaptare și a suferințelor sufletești. Romanul descrie fără menajamente viața de coșmar pe care trăiește Eleanor, într-o familie destrămată, cu un tată natural nepăsător, un tată vitreg care o urăște, lipsuri și situații jenante peste care încearcă să treacă prin autoironie și umor.
Fraze care mi-au rămas în minte:
„Eleanor avea dreptate: nu era drăguță. Arăta ca o operă de artă, iar arta nu trebuie să fie drăguță; trebuie să te facă să simți ceva“.