„Pădureanu, nea Jean Pădureanu!” – se aud scandările suporterilor pe stadionul din Parcul Municipal, sub soarele plăcut al începutului de vară. Tribune pline cu oameni de toate vârstele, de parcă epicentrul Bistriței era acolo, în jurul dreptunghiului cel mai verde din țară. Oamenii ăia au venit să-l vadă pe Moraes. Urcăm repede în mașină timpului și derulăm. „Pădureanu, nea Jean Pădureanu!”, se aud scandările suporterilor pe Stadionul Municipal, sub lumina reflectoarelor, în fața a 10.000 de bistrițeni veniți să vadă cum Costel Câmpeanu îl driblează pe marele Batistuta și cum Ilie Lazăr marchează în poarta marii Fiorentine. Din epoca pozelor alb-negru, până în era HD, Stadionul Municipal a fost singurul punct care aduna atâția oameni la un loc, prin magnetul numit fotbal.

Ciocan, Nicolae, Hurloi, Balint, Viorel, Sănmărtean, Moraes sau Tătărușanu, sunt câteva dintre numele de pus pe tabloul fotbalului bistrițean. În mijloc, Jean Pădureanu. Lordul, cum îi spune lumea, pentru felul său de a fi. Sau părintele Cooperativei. Sau sufletul Gloriei Bistrița, cum îi spunem noi, cei care am trăit ani la rând pentru sâmbetele în care lumea mergea în valuri spre stadion și apoi umplea terasele să chibițeze la berea de după meci, indiferent dacă era un 1-0 reciproc cu Ceahlăul sau un 4-0 sângeros cu Steaua.

Pădureanu a fost controversat, iubit, hulit, respectat. A fost omul de care a depins fotbalul bistrițean în toată existența lui de glorie, a fost omul lângă care s-au îmbogățit mulți, lângă care mulți au cunoscut succesul și de lângă care aproape la fel de mulți au plecat când a început declinul. La final, l-a condamnat instanța, l-a apreciat comunitatea și-l va judeca istoria. A dus o viață simplă, oricât de greu de crezut ar părea, pentru că, după cum mărturisea la bătrânețe, i-au plăcut doar fotbalul și mâncarea. N-a luat nimic cu el, pentru că singurul de preț pe care l-a avut, Gloria, s-a dus înaintea lui. L-a lăsat memoria tocmai în momentul în care lumea pe care o știa el s-a schimbat profund. Și-a trăit ultimele zile în apartamentul său modest și a murit în spital, măcinat de boli și crezând, în unele momente, că Gloria încă joacă în Divizia A, acolo unde a lăsat-o când era în putere.

Pentru bistrițeni, va rămâne cel care lua miliarde, apartamente și terenuri de la primărie pentru Gloria și, deopotrivă, cel care a ținut în viață, în orașul nostru, cel mai iubit fenomen al planetei. Dar, înainte de a se comenta, fotbalul se simte și pare superficial să judeci doar la rece un fenomen căruia nu i-ai simțit măcar o dată căldura, care nu te-a făcut măcar o dată să vibrezi.

„Pădureanu, nea Jean Pădureanu!” – se aud scandările suporterilor pe stadionul Jean Pădureanu, pe un frig năprasnic, în prima zi din noul an 2017, când Gloria e în D și campionatul e în pauză. Pentru prima dată, Lordul nu e pe banca de rezerve, cu pălăria sa de paie și nici învelit în pătură, cum îl vedeam de multe ori. Sunt, totuși, 2000 de oameni pe stadion, la meciul de retragere al Lordului. Pentru că lorzii ne părăsesc întotdeauna în aplauze.

SPUNE-TI PAREREA