În prag de Sărbătoare, voluntarii fundației „Împarte bucurii” au dus cadouri sutelor de copii și bătrâni de la trei Mănăstiri din Vatra Dornei. Au pornit din Năsăud cu un microbus plin de alimente și articole vestimentare, atât pentru cei mici, cât și pentru vârstnici.
Ajunși la Mănăstirea ”Adormirea Maicii Domnului”, unde părintele Virgil Rus îngrijește aproximativ 40 de copii, voluntarii au fost așteptați în drum de către un grup de adolescenți, care știau despre ce este vorba. Nerăbdători, aceștia s-au îndreptat spre mașină. Iulia Bidică, voluntar al fundației, a întrebat de părintele Virgil, despre care a aflat că este plecat, dar se întoarce mai târziu. Era liniște. Adolescenții, vreo 7 la număr, au început să se foiască voioși în jurul mașinii. După ce toate cadourile au fost descărcate, tinerii au fost întrebați dacă locuiesc acolo.
„Nuu, noi locuim la casele noastre. Mai venim la părintele și ne mai ajută, ne trimite la școală, ne sfătuiește și mai cântăm și în cor”, ne răspunde o fată.
Se uitau toți unii la alții, încântați de vizită. Ne-au invitat în Biserică și ne-au repetat că ei cântă în cor. Apoi, urându-ne ”Sărbători fericite!”, ne-am despărțit de ei și am pornit spre Mănăstirea ”Sfântul Dimitrie”, tot din oraș.
La poarta Mănăstirii, Maica Stareță, Andreea Rotar stătea și ne aștepta. Încântată de vizită, și tot mulțumindu-le voluntarilor și Lui Dumnzeu, Maica ne-a invitat să le vedem pe cele 20 de vârstnice de care are grijă. Era cald, dar, totuși, atmosfera era rece. Am găsit acolo atât bătrâne imobilizate, care nu mai aveau nicio reacție pe chiă, cât și și femei vârstnice care și-au păstrat luciditatea. Când au aflat de unde venim, una dintre ele a zis: „Sunteți din Ardeal…Ardealul meu drag. Nu că nu ne-ar fi bine aici nouă, dar mai drag mi-a fost la casa mea, în Ardeal.”
Într-o altă camera, o fostă asistentă din Iași, în vârstă acum, stătea în pat. Maica Stareță, cu un glas cald, i-a cerut să ne spună de câți ani este în acel cămin și cum a ajuns acolo. Îngândurată, bătrâna a răspuns: „Îs aici de fix 10 ani. Apoi…cum am ajuns? Capu’ face, capu’ trage. Am semnat ceva, dar nu știam ce este și m-o scos copiii din casă.”
Plimbându-ne prin căminul amenajat în curtea Mănăstirii, aflăm de la Maica Stareță că nu este întocmai ușor să ai grijă de 20 de persoane. Aceasta ne-a spus că nu prea îi ajută nimeni și că din pensiile bătrânelor se acoperă doar salariile infirmierelor. Ne-a mulțumit din nou și ne-a spus că ne așteaptă cu colinda, însă nu ne-a lăsat să plecăm. Ne-a arătat Biserica și, cu glasul ei domol a zis „E mic spațiul la noi, da-i primitor. Noi facem ce putem și sperăm să reușim să mai primim persoane abandonate. Momentan, nu avem fonduri, dar cu ajutorul Lui Dumnezeu… a fi bine până la urmă. Avem și doi purcelași pe care ni-i crește cineva. Ne-a ajuta Dumnezeu să hrănim aceste guri de aici”, apoi pleacă capul, îl ridică din nou și nu uită să mulțumească iar și iar pentru cadouri.
Ieșind din Biserica mică, dar primitoare, ne-am urcat în mașini și am întors, îndreptându-ne spre casă. Impresionați, voluntarii murmurau în mașină. Se aude, la un moment dat, o voce ca și cum ar șopti: „De 10 ani acolo… sau să-ți aduci din Sălaj până aici mama și s-o abandonezi“. Apoi liniștea a domnit din nou, până la Podul Coșnei, unde am oprit la o Mănăstire despre unde știam că are 121 de copii.
La poartă, un călugăr crăpa lemne. Iulia a întrebat de părintele Ciprian, dar nu era. Ne așteptam să roiască în jurul nostru copiii. Am întrebat unde-s copiii, dar am aflat că-s sus, în camerele lor.
„Îs doar 15 aici, restul,106, sunt la centrul din oraș. Preoteasa Iuliana și preotul Mihai îs aici, înăuntru”, ne răspunde călugărul, iar apoi, grăbit spre munca de la care l-am întrerupt, ne-a mulțumit și ne-a urat Sărbători fericite.
În drum spre casă, deși obosiți, voluntarii erau încântați că s-a finalizat cu bine campania din acest an.
„Anul acesta a fost mai greu pentru mine pentru că a trebuit să mă împart între facultate și Năsăud, dar la fel ca și în anii trecuți, a meritat efortul. Am avut noroc că am avut multe persoane din județ care s-au implicat și ne-au ajutat, persoane care au donat mai conștiincios anul acesta. Am primit mai multe lucruri noi și mai multe alimente. Sperăm că la anul să reușim să continuam acest proiect, să ajungem să ajutăm și mai mulți copii, dat fiind faptul că anul acesta campania s-a realizat prin fundația Împarte bucurie“, menționează Iulia Bidică, voluntar.
Când vine vorba despre ajutorul acordat, Iulia se declară mulțumită de modul în care au colaborat voluntarii, autoritățile și restul persoanelor binefăcătoare.
