Acum o lună, o mamă de doar 35 de ani, Adriana Buzan, cerea ajutorul pentru a putea fi salvată de cancer. După cum era de așteptat, comunitatea din Bistrița a fost receptivă, cum este de obicei în orice moment când cineva are nevoie de ajutor și a făcut tot posibilul să adune bani pentru intervențiile sale medicale.

Dar astăzi, prietenii, familia, apropiații și preoții au condus-o pe ultimul drum, i-au încredințat trupul pământului și sufletul lui Dumnezeu.
Din păcate, zilele ei de priveghi au fost umbrite de un scandal care s-a iscat în jurul banilor obținuți din donații și felul în care Protopopiatul Ortodox din Bistrița a gestionat acești bani.
Adriana Buzan avea nevoie de 20 000 de euro pentru a se deplasa la o clinică din Turcia, așa că Asociația Tinerilor Creștini Ortodocși din Bistrița, împreună cu CSM Bistrița și alți oameni implicați, au organizat o acțiune caritabilă pe care a mediatizat-o și publicația noastră.

Zilele trecute, toată lumea a aflat de pe bistriteanul.ro că banii adunați nu au fost virați în contul Adrianei, decât în ultimul moment, după presiuni și apeluri telefonice. Nu putem fi suspectați de prea multă simpatie pentru Claudia Andron, care a scris un editorial plin de revoltă cu privire la această gafă a Protopopiatului Ortodox și, probabil, a folosit un ton puțin prea înflăcărat pentru că fost implicată personal în încercările de salvare a Adrianei Buzan.
Nu știu ce aveau de gând să facă cu banii preoții implicați în acest scandal, nu vreau să dau dreptate sau să aduc acuzații cuiva, dar cred că Protopopiatul Ortodox a gestionat foarte prost acest moment. Astfel, un nor de neîncredere s-a așternut peste o acțiune caritabilă organizată de biserică.
Pentru mine, câteva lucruri sunt foarte clare, din informații, și nu din păreri: niște preoți care au strâns bani pentru un om bolnav nu au virat banii imediat în contul lui și al familiei sale.
Nu știu care erau intențiile lor, dar o acțiune caritabilă trebuie să fie realizată cu maximă transparență, iar contul în care ajung banii și felul în care sunt folosiți sunt lucruri care trebuie clarificate înainte de a începe strângerea de fonduri.

Deschiderea unui cont, stabilirea unui împuternicit sau înființarea unui depozit bancar sunt chestiuni care durează câteva minute și nici într-un caz o lună de zile.

Scuzele tardive, că se temeau că banii ar putea ajunge pe mâinile fostului soț, într-un cont comun (nu există așa ceva), că analizele nu îi permiteau tratamentul în Turcia ș.a.m.d. au fost cât se poate de ridicole și chiar cinice. Practic, preoții au transmis, indirect, că oricum femeia nu mai avea ce face cu banii că nu mai avea nicio șansă. A fost o gafă regretabilă a Protopopiatului și nu exista niciun motiv justificat ca ei să păstreze banii timp de o lună. Desigur, există probabilitatea ca ei să fi făcut acest lucru din neglijență și nu din rea voință, dar felul în care s-au justificat a fost jalnic. Cred că, de data aceasta, puteau să se supună lecției de smerenie pe care ne-o dă creștinismul și ortodoxia și să-și ceară scuze că au creat această situație și au dat omenilor motive să se îndoiască de bunele intenții ale Bisericii.

Dar ceea ce mi s-a părut mult mai deranjant au fost opiniile unor așa ziși-jurnaliști din Bistrița, foarte religioși și bisericoși, care au sărit în apărarea preoților. Nu o să le dau numele pentru că nu vreau să se simtă prea importanți, dar sunt genul ăla de ziariști care nu se implică în nimic și își justifică existența în presa online doar dându-și cu părerea despre una și despre alta. Din păcate, de data aceasta au ratat o mare ocazie de a tăcea. Deși nu au mediatizat în niciun fel sau foarte puțin cazul Adrianei, au sărit ca arși după editorialul Claudiei Andron și au diseminat prețioasele lor reacții pe toate grupurile, cu o fervoare care le-a lipsit când trebuia să mediatizeze acțiunea caritabilă.
Am înțeles intenția lor de a spăla obrazul fețelor bisericești și nu o condamn. Dar nu le-am înțeles felul în care și-au argumentat opiniile. În primul rând, nu cred că, în acest moment, își aveau rostul ironiile prostești referitoare la tocuri și cizme, ținând cont că vorbim despre moartea unei mame care a suferit de cancer, și nu despre un subiect frivol de mondenități (de altfel, singura temă pe care este avizat scriitorașul despre care vorbesc). În al doilea rând, Claudia Andron, care derulează de ani de zile acțiuni caritabile în parteneriat cu Biserica Ortodoxă este ultima persoană care poate fi acuzată că ar vrea să-i clatine temelia în mod nejustificat.
Un alt mare părerolog în viață a ținut să ne explice că oricum banii nu ajungeau pentru tratamentul Adrianei, care și cum această explicație cinică ar scuza pe cineva că a preferat să țină banii în conturile lui, și să nu-i vireze bolnavei. Banii au fost adunați, prin generozitatea unor oameni, pentru Adriana Buzan și familia ei și, indiferent dacă banii i-ar fi salvat viața sau nu, ei trebuiau să ajungă la ea imediat, fără întârzieri și scuze.
E adevărat că imaginea preoților Vidican și Mudure a fost vexată serios în urma acestor discuții despre bani, la căpătâiul unui muribund, și nu e puțin lucru pentru niște fețe bisericești pentru care generozitatea, mila și ajutorul celor săraci și bolnavi ar trebui să se afle în fișa postului. Dar cred că există aici, câteva învățături la care trebuie să luăm aminte, mai ales că suntem în Postul Crăciunului:
1. Să organizăm acțiunile caritabile cu mai multă înțelepciune și fără a lăsa loc de suspiciuni, pentru că nimic nu este mai demn de disprețuit decât să te joci cu banii destinați bolnavilor sau orfanilor.
2. Să ne cerem scuze atunci când e momentul.
3. Să tăcem când avem ocazia.

1 COMENTARIU

  1. PARCĂ N-A FOST DESTUL! APROPO DE CONCERTUL CU HRUŞCĂ.

    Chiar că acuma aceasta este “cireașa de pe tort”. Chiar n-au priceput nimica unii dintre slujitorii altarului. Totuși să nu confundăm pe aceștia cu întreaga biserică ortodoxă unde sunt mulți slujitori cu har. Îmi permit să fac un apel: cei ce ați cumpărat biletele, dați-le înapoi sau care ați avut intenția de a participa, să nu mai mergeți. Să se instituie un embargou. Poate așa se vor învăța minte. Chiar nu-și dau seama că de acum încolo adio manifestări caritabile din partea și acelora cu bună credință, au vulgarizat tot sensul creștinesc al unor asemenea gesturi caritabile.

SPUNE-TI PAREREA