Cornel Costea, originar din Comuna Lechința, stabilit la Cluj-Napoca și-a exprimat sentimentele în zi de sărbătoare națională prin versuri.
IUBITĂ ȚARĂ
Îți scriu azi, de departe, Țara mea,
E ziua ta, prilej de sărbătoare,
Sunt, însă, trist și nu cred c-aș putea
Să tac, văzând cum vița noastră moare.
Chiar de-am plecat, în inimă îmi ești
Ca o făclie pururea aprinsă,
Icoana casei mele părintești,
Un colț de Rai din lumea necuprinsă.
Te-au siluit atâția trădători,
Ce te-au vândut și, încă, o vor face,
Căci ni s-au dus străbunii luptători,
Curajul lor sub glia rece zace.
Noi, cei de-acum, nu mai avem speranță,
Suntem captivi în propriile gherle,
În schimb, umflați în pene de-aroganță
Ne credem plămădiți din praf de stele.
Și am uitat ce-nseamnă Omenia –
Izvor din Frumusețea cea dintâi.
Când Dumnezeu colindă România,
Nimeni nu-I spune,-o dată, mai rămâi.
Ni-s inimile acre, împietrite,
Nu mai simțim durerea celuilalt,
Numai paingii-n case părăsite
Mai țes o rugăciune spre Înalt.
Nu știu câți dintre noi și-ar da viața
Pentru tărâmu-n care s-au născut,
Sau cine mai trimite dimineața
Un „Tatăl Nostru” celor ce-au crezut
Că Țara noastră e o nestemată
Ce strălucește în coroana lumii,
O vatră care trebuie-apărată
De cei ce au dat mâna cu nebunii
Și-ar face-orice ca Tu să nu mai fii,
Iubită Țară, Mama mea divină,
Ce-i ții, mereu, la piept pe-ai tăi copii,
Și-i ierți pe toți, Lumină din Lumină …
Cluj-Napoca, 1 Decembrie 2016
