Am fost impresionat de modul cum pot păstra elveţienii curăţenia. Într-un orăşel cât o comună din judeţul nostru, n-am văzut niciun gunoi pe stradă, niciun muc de ţigară, nici o gumă aruncată pe stradă. Parcă oraşul era proaspăt scos din cutie, aşa de bine şi de curat arăta. Elveţienii mi-au spus că, în oraşele mari de la ei, iei 50 de euro amendă dacă arunci o gumă pe stradă. În oraşelele mici, îl tragi de mână pe care care aruncă pe stradă, pentru că nu există legi în acest sens, tocmai pentru că nu e nevoie, mi-a spus, amuzat de întrebare, un elveţian din Illgau.
La noi, în România, pare că sunt mai mulţi cei care aruncă gunoaiele pe unde apucă decât cei care le aruncă la coş. N-a prea funcţionat nicio măsură, fie că vorbim de educaţie, fie că vorbim de amenzi. Oamenii aruncă gunoaiele pe malurile râurilor, în faţa blocului, pe stradă, le lasă în sala de spectacole sau pe stadion.
Zilele acestea, am fost la un film la Cinematograful Dacia, devenită recent cea mai animată zonă din Bistriţa, cu tineri şi nu numai. Filmul trebuia să înceapă la ora 14.00, dar a început cu câteva minute întârziere. De ce? Pentru că angajaţii trebuiau să facă curăţenie după cei care au fost la filmul dinainte. În sală, o doamnă şi un tânăr dădeau de zor cu aspiratorul, iritaţi şi ei de gunoiul care a rămas după cinefilii bistriţeni. „Aşa e aproape de fiecare dată!”, mi-au spus. Timpul fiind limitat, oricât s-au străduit, a rămas popcorn printre scaune, în unele locuri. În ritmul ăsta, probabil va fi mai scump să plătească pentru curăţenie decât pentru filmele care rulează.
Încă de când s-a deschis, mai mulţi bistriţeni ne-au semnalat faptul că, după unele filme, sala de cinema arată de parcă ar fi călcată de barbari. Unii oamenii îşi lasă pur şi simplu sticlele de suc şi cartoanele de la popcorn în sală şi pleacă, probabil nici măcar nu văd coşurile de gunoi de la ieşire.
Da, mulţi sunt copii, dar majoritatea merg cu părinţii şi e trist dacă nu îi învaţă să respecte mediul în care trăiesc şi să-l păstreze curat. La fel de trist e şi că tinerilor li se rupe pur şi simplu de ce e în jurul lor şi pot pleca dintr-o sală de cinema fără ca măcar să se uite la ce au lăsat în urmă.
Ştiu că sunteţi încă în stare de şoc, că unii n-aţi mai văzut filme la cinema şi probabil ieşiţi hipnotizaţi din sală, sub influenţa emoţiilor provocate de imaginea 4k şi de sunetul surround, dar, după două luni, ar fi cazul să vă obişnuiţi, să vă dezmeticiţi după finalul filmului şi să puneţi gunoaiele în coşurile de la ieşire. Hai, că nu-i aşa greu!
