Este uimitor cum românii, locuitorii unei ţări care, în cele mai multe privinţe, se mişcă cu viteza unei bătrâne ce trece strada ajutată de cadru, dovedesc atât de multă râvnă în petiţii, proteste şi mişcări de stradă împotriva unor lucruri total abstracte, care nu le afectează cu nimic traiul de zi cu zi

Cu baticuri în cap, cu steaguri tricolore sau etalându-şi familia rezultată din împerechere tradiţională cu persoană de sex opus, românii au militat zilele acestea pentru definirea clară, în Constituţie, a familiei, ca fiind formată doar şi numai şi numai din bărbat şi femeie. Înţeleg, într-un fel, rostul acestui demers, cel de a defini o normalitate, de a stabili un echilibru într-o societate care se clatină într-o parte şi-n alta, neştiind în ce valori să mai creadă. Ceea ce nu pot să înţeleg este ura, exprimarea violentă la adresa celor “diferiţi” şi îndemnul multora ca astfel de oameni să fie izolaţi, alungaţi la periferia societăţii şi consideraţi o reprezentare a Satanei. Bun, înţeleg că până şi pentru cei mai toleranţi oameni e puţin ciudat să vadă un mire sărutând un mire sau să-şi imagineze un copil care, în loc să aibă tată şi mamă are mamă şi mamă (făcând abstracţie de faptul că sunt atâţia copii care nu au nici tată nici mamă.)
Înţeleg că tradiţionaliştii cer o schimbare în Constituţie, la capitolul familie, pentru ca oamenii care nu respectă regula de a fi de sex opus, să nu aibă anumite drepturi. Dar, la acest capitol, Constituţia mai prevede şi altceva: Familia se întemeiază pe egalitatea acestora (n.r. a soţilor) şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor. Şi nu ştiu nimeni care să faca mare caz atunci când nu sunt respectate EGALITATEA sau ÎNDATORIREA DE A ASIGURA CREŞTEREA, EDUCAŢIA ŞI INSTRUIREA COPIILOR! Cei mai mulţi au invocat perceptele creştine şi păcatul. Dar într-o căsătorie sunt şi alte păcate în afară de a fi de acelaşi sex şi nimeni nu îi izolează la marginea societăţii pe cei care le comit. Bun, pot să fiu de acord ca oamenii de acelaşi sex să nu aibă dreptul să se căsătorească şi să facă sau să adopte copii, dar cum ar fi să fie trataţi cu aceeaşi măsură, să fie supuşi oprobiului public şi lipsiţi de drepturi şi cei care nu respectă celelate prevederi ale Constituţiei sau Bibliei. Cei care nu-şi iubesc şi nu-şi îngrijesc copiii, cei care nu-şi iubesc şi respectă soţul/soţia. Pentru că o familie nu înseamnă doar un bărbat, o femeie şi posibilitatea de  procreere… o familie înseamnă iubire, răbdare, dăruire, pace, acceptare. Înseamnă o grămadă de lucruri de care cei mai mulţi oameni nici nu se sinchisesc.
Toată lumea a tăbărât pe Klaus Iohannis cerându-i să se exprime pro-familiatradiţională, pro-creştinism, ca şi cum asta ar fi o chestiune de viaţă şi de moarte pentru români. Dar niciun “tradiţionalist”, nicio faţă religioasă nu a luat vreodată atitudine faţă de emisiunile TV cu mare audienţă care promovează depravarea şi terfelesc ideea de familie şi căsătorie, transformându-le în mondenităţi, în chestii frivole.
Fără să-l simpatizez, din punctul meu de vedere, Iohannis a exprimat cel mai relevant mesaj pro-creştinim: cel de a-ţi iubi şi accepta aproapele. Pentru că asta este esenţa creştinismului, să ne iubim unii pe alţii, şi nu doar să ne tocim genunchii pe la slujbe şi pelerinaje, după care să ne exprimăm ura faţă de cei pe care noi îi judecăm drept “păcătoşi”.
Am văzut zilele acestea cum toţi politicienii, inclusiv pe plan local, s-au pozat şi postat în toate ipostazele ca apărători ai familiei tradiţionale, ba cu copiii de mână, ba cu clop de păun tolăniţi pe harta tricoloră. Ca aspiranţi ai unor fotolii de deputaţi, aş fi vrut să văd de la ei şi alte reacţii. Poate ceva în genul… “Copiii mei sunt bine hrăniţi şi îmbrăcaţi dar nu pot să trec cu vederea faptul că 225.000 de copiii români se duc zilnic flămânzi la culcare si 72% dintre familiile din mediul rural nu le pot asigura copiilor sub 5 ani o dietă minim acceptabilă”. Sau “Dragi bistriţeni, aveţi aici în
spate o hartă a sărăciei, dar când voi fi deputat, eu şi partidul meu vom avea grijă ca ea să nu mai arate aşa.” Dar, evident, e mai simplu să te trezeşti cu un val de simpatie în freză pe seama unei minorităţi, homosexualii, care sunt urâţi din toţi rărunchii de către oamenii din România. Poate să le dea Dumnezeu sărăcie, bătaie, viol, jaf la facturi… dar să nu le dea homosexuali! În cazul lesbienelor, se mai poate discuta…
Trecând peste glumă, am realizat absurditatea astăzi când primăria încerca să găsească o soluţie în cazul locatarilor afectaţi de explozia de pe Arţarilor. După cum era de aşteptat, lucrurile se mişcă foarte greu pentru că nu există “cadru legal”. Nimeni nu s-a gândit să facă un astfel de cadru pentru lucruri la care te poţi aştepta să se întâmple în cazul în care stai la bloc: o acumulare de gaze, o inundaţie de la o conductă spartă… Sunt incidentele care se întâmplă cel mai frecvent în blocurile de locuinţe. De data aceasta s-a întâmplat din cauza unui tânăr care avea probleme cu drogurile şi, cumva, oamenii s-au descărcat înjurându-l, deşi, cine ştie ce traume trăgea după el şi le-a dus în mormânt. Dar oricui i se poate întâmpla o neglijenţă. Culmea, asigurarea obligatorie pentru locuinţă îi despăgubeşte pe oameni în caz de cutremur sau inundaţie, dar nu în caz de incendiu sau explozie, evenimentele cele mai frecvente în blocurile de locuinţe. De ce ar plăti un om care stă la bloc pentru o chestie ce e puţin probabil să i se întâmple (de câte ori aţi auzit o ştire despre vreun bloc dus de viitură?)
În fine, ceea ce vreau să subliniez este că nu înţeleg de ce românii, fie oameni simpli, fie personalităţi sau politicieni îţi pierd vremea şi îşi consumă energia pentru tot felul de demersuri inutile, cum este această lege a familiei… Până la urmă, faptul că doi oameni de acelaşi sex care ţin unul la altul şi vor să îşi poată oficializa relaţia fără să fie executaţi în piaţa publică nu îi impiedică pe alţii, majoritatea, să aibă familia tradiţională pe care şi-o doresc şi să se mândrească cu ea. Oricum, minoritatea “gay” din România este una nesemnificativă… Dar sunt lucruri semnificative pentru care oamenii nu mişcă un deget, nu înjură, nu semnează o petiţie. Unul dintre ele este faptul că părinţii care îşi abandonează copiii au încă drepturi asupra lor şi dacă tu vrei să le oferi o viaţă mai bună acelor copii, trebuie să le ceri aprobarea pentru orice. De multe ori, există cazuri în care dacă un copil provenit dintr-o familie foarte săracă este dat spre adopţie unei familii înstărite, brusc, apar părinţii naturali care refuză să-şi dea aprobarea aşteptând, în schimb, sume de bani. Înţeleg perfect că poate fi traumatizant pentru un copil să fie crescut de un cuplu de gay şi Constituţia trebie să ţină cont şi de drepturile copilului în astfel de cazuri. Dar de ce legea este atât de permisivă cu “familia tradiţională”, formată din cupluri iresponsabile, care aduc pe lume copii cu o soartă mult mai rea decât să aibă părinţi gay?
Un alt aspect pe care îl semnalez este că, în România, nu există un demers legal împotriva a ceea ce se numeşte “bullying”, adică hărţuirea şi intimidarea prin intermediul internetului. Pentru mine, a fost umilitor să primesc, pentru un timp îndelungat, mesaje anonime, obscenităţi, ameninţări şi referiri la copiii mei, la faptul că sunt însărcinată şi să nu pot face absolut nimic împotriva autorului. Timp de un an, am aşteptat ca autorităţile să afle cine îmi adresa acele mesaje, pentru ca eu să am şansa să acţionez cumva împotriva lui. Într-un final, am renuţat. Nu există “cadrul legal”. Într-o altă ţară, individul ar fi fost prins şi amendat sau chiar arestat. Dar lipsa prevederilor legale îi lasă pe aceşti psihopaţi să stea liniştiţi şi să terorizeze în continuare pe cine au chef. Aceasta este doar povestea mea, de om adult care a trecut peste problemă. Lucrurile pot fi grave şi uneori iremediabile în cazul adolescenţilor supuşi acestui fenomen.
Dar, în ritmul semnării petiţiilor şi protestelor din România, vom avea o ţară fără gay, dar cu copii bătuţi, flămânzi şi terorizaţi pe internet (că încă avem acces mai uşor la internet decât la mâncare).

SPUNE-TI PAREREA