„Dacă am fi o societate mai recunoscătoare eroilor noştri, Cardinalul Iuliu Hossu s-ar bucura azi de prestigiul de care se bucură Charles de Gaulle printre francezi sau George Washington printre americani” – Marius Cosmeanu, sociolog, jurnalist, specialist în istorie orală.

Realitatea este însă tristă și cruntă. Într-un reportaj al revistei Sinteza, este prezentată situația din comuna Milaș, unde autoritățile și Clubul Rotary au făcut, în anul Centenarului,

Casa familiei Hossu din Milaș nu mai există. Ce a mai rămas din ea, câteva cărămizi din pivniţe, sunt în pământ. Ca nişte oseminte rămase pe jumătate îngropate, ele se mai arată doar pe alocuri de sub bălării şi gunoaie. Doi stâlpi marchează stingheri fosta intrarea, „gangul”, cum îi spuneau sătenii. „În prima cameră pe stânga locuia Sfinţia Sa, episcopul Iuliu”, îşi aminteşte Ilişca Logigan, o vecină a fostei familii. „De câte ori venea, se ducea vestea în sat şi toţi copiii dădeau buzna la conac să-l vadă. Ştiau că le dă ceva. Bănuţi, bomboane, tăt felul aducea cu el, pregătite. Că erau albi sau mai negri, curaţi ori murdari, la tăţi le dădea câte ceva”. „Casa era mare”, continuă tanti Ilişca povestea ei. „Era ea şi mai erau şi acareturile: grajduri, magazii case mai mici. Aveau vii, pivniţe, cai, pământuri şi păduri. Când or venit comuniştii, or luat-o ei şi acolea au băgat cooperativa. Lucrurile s-au împrăştiat peste tăt, familia la fel. După revoluţie, rudele au cerut casa înapoi. Nu le-or dat-o decât târziu, când nu mai era bună de nimic. N-or mai grijit-o, or ţinut acolea lucruri, cei de la IAS, până când s-o putut intra în ea, era gata, terminată.”

Citește mai departe aici.

 

 

SPUNE-TI PAREREA