Impresionant clipul de promovare al „familiei tradiționale” promovat de Coaliția pentru Familie. Pe o coloană sonoră demnă de filmele cu supereroi, se derulează diverse texte despre modul de viață milenar, strămoși, jertfe și îndemnul de a apăra copiii și familia viitorului.


Ideea că acum ți se dă ocazia, prin referendum, să îți protejezi și să îți aperi familia, te duce automat cu gândul la o amenințare extrem de îngrijorătoare. Și această amenințare ar fi homosexualii.
Să nu fim ipocriți. Chiar și pe cei mai deschiși la minte dintre noi, imaginile cu bărbați în rochii de mireasă și buchet de flori, sărutându-se cu alți bărbați, ne fac să ne crispăm puțin. Dar nu e treaba noastră cum aleg alții să își trăiască viața, cu cine se culcă sau se căsătoresc, discuție pe care nu vreau să insist pentru că au făcut-o destui în ultima vreme. Nu o să vorbesc nici despre adevăratele probleme ale României, începând de la sărăcie, copii și bătrâni abandonați sau nivelul de trai care afectează stabilitatea unei familii.

Ceea ce mă îngrijorează cu privire la campania pentru acest referendum care are în centru familia este promovarea unui anumit gen de imagini care îți arată cum trebuie să fie familia. Mama, tata și unul sau doi copii, un tablou de familie convențional, cuminte și decent. Oameni care se supun unor convenții și reguli, care au menirea să nască și să crească prunci care, la rândul lor, să intre în aceleași tipare larg acceptate de societate.
Aceste imagini idilice cu mama, tata și copiii, îmbrăcați în costume populare și rugându-se la biserică mă fac să cred că suntem foarte aproape de un „science-fiction” ca „Povestea slujitoarei”. Pentru cine nu a citit cartea sau nu a văzut serialul, „Povestea slujitoarei” este povestea unei lumi care ajunge într-un punct critic, când natalitatea scade dramatic, din mai multe cauze: tot mai multe femei sunt sterile, oamenii nu își mai doresc la fel de mulți copii ca pe vremuri, mulți copii care se nasc nu supraviețuiesc pentru că lumea suferă de tot mai multe anomalii și afecțiuni. Revenirea la un mod de viață „milenar” creează o societate guvernată de un regim teocratic creștin. Femeile considerate ușuratice sau nedemne de valorile creștine sunt transformate în „slujitoare”, femei care au sarcina de a procrea și de a face copii pentru cei bogați. Aici este vorba, evident, doar de femeile fertile, pentru că cele de „moravuri ușoare” și infertile, sunt total inutile societății și sunt trimise într-un fel de lagăre unde muncesc până mor din cauza îmbolnăvirii.
Într-o astfel de lume, femeile nu mai au drepturi și libertăți, nu mai au dreptul să învețe să citească, să studieze sau să urmeze o carieră. Copiii celor „nedemne” sunt luați și crescuți de către familiile bogate, respectabile, capabile să le insufle valorile tradiționale, creștine.
Totuși, singurele femei din clasa de jos care au șansa să aibă o familie normală și să-și crească proprii copii sunt femeile care au respectat dogmele creștine și au trăit neîntinate și ferite de păcat. Oamenii care au mers la biserica potrivită și au respectat convențiile, au dreptul să aibă propria viață, chiar dacă, nu pot, totuși, să depășească un anumit nivel social.

Familia de astăzi trece printr-o criză. E adevărat. O criză a valorilor. Dar nu e vina homosexualilor pentru asta. Oamenii amână tot mai mult momentul căsătoriei. Pentru că nu au o situație financiară stabilă, pentru că vor o carieră, pentru că vor să fie liberi, să călătorească, să descopere lumea. Se identifică cu personaje din filme sau reclame și li se pare cool să se bucure cât mai mult de aventuri și distracție. Când un cuplu se căsătorește, de multe ori, pregătirile pentru nuntă durează mai mult decât căsnicia. Nașii nu mai sunt părinți spirituali pentru o familie, sunt aleși exclusiv pe considerente financiare. Nunțile nu mai sunt ritualuri care marchează legământul dintre doi oameni, sunt adevărate show-uri și demonstrații de forță, prin care „familiile” își arată valoarea, potența financiară și locul în societate. Preoții sunt mai preocupați de onorariul pentru cununie decât de însemnătatea acestei taine.

Când vine vorba de copii, mulți spun „pas” acestei încercări dificile atât din punct de vedere material, cât și spiritual. Într-o societate individualistă, în care toată lumea caută confortul, împlinirea și satisfacția personale, e greu să te dedici unei ființe care te acaparează 24 de ore din 24. Copiii au devenit un motiv de oboseală, depresie și un stres din momentul în care se nasc și până ce își desăvârșesc traseul școlar. Aproape că nu a mai rămas nimic din naturalețea și parcursul firesc al creșterii unui copil. Din momentul în care spermatozoidul și ovulul formează un embrion, începe o agresiune constantă asupra părinților, susținută de un sistem care scornește și vinde orice te-ar putea înlocui sau ajuta să fii părinte. Consiliere, cursuri, conferințe, obiecte, sisteme de supraveghere, party-uri, grădinițe și școli private, activități after-school, orice, doar să te scape de stresul de a avea, de a îngriji și de a educa un copil. Standardele sociale sunt tot mai exigente pentru părinți. Ei trebuie să își demonstreze în permanență valoarea prin hainele și bunurile pe care le cumpără copiilor, prin cursurile de dans, balet, pictură sau dezvoltare personală la care îi trimit, prin petrecerile pe care le organizează, fie că vorbim de aniversarea de un an sau de majorat. Preocuparea de a oferi totul copilului a devenit mai importantă decât menirea reală a unui părinte: cea de a îndruma copilul, dar a a-l lăsa să se descopere, să lege prietenii de durată, să se descurce singur și să înfrunte probleme pe care le va confrunta mai târziu, în viață.
Ideea e a proteja valorile familiei, de a crea familii solide, bazate pe legături profunde și nu pe poleiala imaginilor „glossy” cu mama, tata și copiii, este una care implică o mulțime de teme de discuție, și nu se rezumă la a interzice homosexualilor să se căsătorească. Familiile nu arată întotdeauna ca în tablourile clasice de familie și au poveștile lor. Poate nu sunt toate despre uniunea dintre un bărbat și o femeie care mai târziu se îmbracă în haine populare și își duc copiii la biserică. Poate unii părinți au tatuaje și își duc copiii la un concert rock. Poate ies seara la o terasă boemă la o bere și îl integrează pe cel mic în discuțiile cu prietenii. Poate nu toți copiii arată, se îmbracă și se comportă după un standard.

Sunt oameni care nu și-au găsit marea dragoste la momentul considerat potrivit, sunt oameni care și-au refăcut viața de mai multe ori, sunt oameni care au ales să fie siguri, sunt copii sunt crescuți doar de un părinte, de bunici sau de o mătușă.

E ciudat că într-o României care a ajuns la nivelul de a accepta diversitatea și renunțarea la anumite convenții, a apărut brusc, această spaimă față de un dușman închipuit al familiei, această grabă de a defini familia prin organizarea unui referendum, această obsesie pentru o imagine standard a „familiei tradiționale”.

SPUNE-TI PAREREA