Vreo 5-6 oameni au protestat la dezvelirea bustului lui Iuliu Hossu, la Milaș. Într-un moment absurd și greu de înțeles de cei prezenți, protestatarii au afișat mesaje prin care condamnau „pacea” dintre Bisericile Ortodoxă și Greco Catolice. Mai precis, dezaprobau prezența ÎPS Andrei la eveniment. Motivele lor au fost explicate aici.

E clar că rănile suferite de greco-catolici încă nu s-au vindecat, că tensiunile între greco-catolici și ortodocși încă există și că faptele săvârșite împotriva lor trebuie condamnate ferm, cu fiecare ocazie.

Dar sunt momente pentru proteste și sunt momente când e nevoie de unitate. Nu sunt tocmai un fan al Clubului Rotary și nici un fanatic creștin ortodox. Dar cred că gestul pe care l-au făcut cei implicați în realizarea bustului Cardinalului Iuliu Hossu e unul important iar momentul a fost unul emoționant. Decizia de a participa, împreună, la colocviu și la dezvelirea bustului, a PS Florentin Crihălmeanu și a ÎPS Andrei a fost un gest de normalitate și nu e prima dată când în Bistrița-Năsăud cultele dau dovadă de unitate pentru un scop comun. Declarația de la Bistrița e un alt exemplu.

De aceea mi se pare condamnabilă decizia de a protesta la un astfel de eveniment. Cred că dreptul de exprimare nu trebuie îngrădit nimănui, cum, de altfel, s-a și întâmplat la eveniment, când „protestatarii” nu au fost opriți să afișeze mesaje, dar cred că protestele nu-și au locul oriunde.

Mai trist e că gestul a fost încurajat, poate chiar inițiat de unii preoți greco-catolici, care s-au aflat alături de protestatari. Rolul unui preot trebuie să fie altul, nicidecum cel de a instiga. Rolul unui preot e să caute pace între oameni, să rezolve conflictele, să aducă liniște în sufletul enoriașiilor, nu să le activeze mânia față de alții.

Deși au zilnic Biblia în mână, poate au uitat esența. Credința nu e despre cum împărțim bisericile, pământurile, „să ne dea înapoi ce ne-a luat” sau „le arătăm noi lor”. Și nici gestul celor care au realizat bustul nu cred că a fost acela de a arăta cât sunt de tari, la fel cum nimeni nu i-a oprit, până acum, pe preoții „dizidenți” să realizeze ei un bust al lui Iuliu Hossu.

Dacă ei cred că au atras simpatia și atenția oamenilor prin acel gest, se înșeală. Nu, cei prezenți, fie oficialități sau oameni simpli, s-au simțit stânjeniți de momentul care nu-și avea locul. Pentru că au transformat un moment ce trebuie să fie solemn în unul de cancan, din propriul egoism.

 

 

 

 

SPUNE-TI PAREREA