Attila Bartis, unul dintre cei mai cunoscuți prozatori maghiari contemporani, și-a lansat cel mai recent roman, „Sfârșitul“, la librăria Aletheia Casa Cărții „Nicolae Steindhardt“ din Bistrița. Bistrița s-a numărat printre puținele orașe prin care Attila Bartis a trecut în această săptămână, într-un turneu de prezentare al romanului său care a apărut în Ungaria încă din 2015, dar a fost tradus în românește abia anul acesta. Prozatorul și-a mai prezentat cartea la Cluj-Napoca, Târgu Mureș și Timișoara.

La Bistrița, prozatorul a intrat în dialog cu scriitori Dan Coman și Marin Malaicu-Hondrari.

Attila Bartis a fost, acum câțiva ani invitat al Festivalului Internaţional de Poezie şi Muzică de Cameră „Poezia e la Bistrița“, la rubrica „Poeții invită un scriitor“.

„Odată cu prezența lui aici am inaugurat ideea asta, care merge an de an și vreau să vă spun că, din punctul meu de vedere, este un lucru formidabil ce se întâmplă în România, cu prezența lui Attila aici pentru că e foarte, foarte dificil ca o carte tradusă, un prozator tradus să aibă succesul pe care îl are Attila Bartis în România. Și când vorbesc de succes mă refer, pe de o parte, la succesul de critică – sunt deja multe interviuri cu Attila Bartis -dar e și un succes de vânzări ceea ce e formidabil“, a spus Dan Coman.

Romanul „Sfârșitul“ a părut după aproape 15 ani după ce Attila Bartis publicase un alt roman, „Tihna“. Amele romane se găsesc la Librăria Aletheia.

„Prima mea senzație foarte puternică, citind Tihna și acum, citind Sfârșitul, e cea a unui prozator care nu lasă loc de nicio discuție, care vine cu o formulă extrem de personală, foarte intensă, foarte apăsătoare, nu e un divertisment… dacă vreți să citiți doar pentru divertisment, nu e cazul să citiți Attila Bartis care problematizează permanent și pune întrebări“, a mai spus Dan Coman.

Attila Bartis a spus câteva cuvinte, atât despre prezența sa la Bistrița, cât și despre romanul său și felul în care a decurs munca la scrierea lui.

„Eu mulțumesc pentru invitație și e chiar o mare bucurie că pot să fiu aici și asta vă spun foarte, foarte sincer, fără nicio politețe. Chiar mă simt foarte, foarte bine la Bistrița.
Povestea romanului e destul de dificilă. Am început cartea chiar după o jumătate de an după ce am terminat Tihna. Am început prin 2002. A trebuit să arunc afară aproape tot ce am scris în 2006 când mi-a murit tatăl. 2006, pur și simplu, trebuia să fie rescris. Nici în cazul Tihnei, nici în cazul Sfârșitului nu se poate vorbi despre autobiografie, dar, totuși, e vorba despre un texț foarte peronal, din punct de vedere emoțional, și aia înseamnă că dacă n-aș avea o relație emoțională adevărată cu acest text și cu acest personaj, atunci pe mine nu m-ar interesa prea mult. Am reînceput cartea în 2007, cam după un an după moartea tatălui. Personajul tatei e foarte important în carte și relația fiu-tată“, a spus Attila Bartis.

Marin Malaicu-Hondrari a citit un mic fragment din „Sfârșitul“, care a fost dezbătut în cadrul discuțiilor.

„Cînd am ciocnit, m-a privit în ochi așa cum m-a privit pe vremuri din ușa troleibuzului. Îi pare rău și ei, dar acum e aici, nu mai nici eu vreun motiv să mă abțin, așa că pot să o fotografiez cum vreau. I-am spus că vreau să-i fotografiez mîna. A rîs și m-a întrebat ce să facă cu mîna. Mi-e absolut indiferent, i-am spus, fiindcă oricum ea va arăta exact așa cum o văd eu. Am pus un disc cu muzică gregoriană și m-am dus în camera obscură, ca să bag planfilmul în casetă. Între timp mă gîndeam că nici ea, nici Eva, poate nici chiar Kornel nu m-ar crede că, în cei șapte ani, cea mai mare infidelitate am comis-o atunci cînd Eva a coborît la magazin , iar această femeie și-a pus piciorul în poala mea. Dar, din păcate, ea a avut dreptate, fiindcă lașitatea în fața infidelității nu este o dovadă de fidelitate… la fel cum a avut dreptate și colonelul Adler când a spus că dacă nu comitem nimic rău, nu însemană neapărat că sîntem buni. Dar bineînțeles că și Bunicul a avut dreptate cu vorbele lui, că dacă comitem o dată o nemernicie, nu înseamnă că vom fi nemernici o viață întreagă. Cred că a avenit vremea să scornesc și eu un adevăra ca acesta. Că nu am fi pa-param dacă pam-pa-pam-param.“
„Există Valori adevărate care se bat cap în cap, care se exclud unele pe alte și, în același timp, au același rang și au aceeași valoare. Mintea poate să accepte aceste lucruri mai ușor decât inima… sentimental este mai greu să vezi aceste lucruri, să le recunoști. Chiar dacă poți, cu mintea, să recunoști adevărul celuilalt, cu sufletul… acolo se poate să fie o rezistență foarte mare“, a spus Attila Bartis.

Romanul „Sfârșitul“ este descris de către editura Polirom ca fiind o poveste despre „adevăr, sinceritate, atmosferă“.

Ajuns la vîrsta de cincizeci şi doi de ani şi suspectat de o boală mortală, faimosul fotograf András Szabad se hotărăşte să-şi rememoreze viaţa, pentru a o înţelege mai bine el însuşi.Maturizat în Ungaria comunistă a lui János Kádár, cu o mamă pe care o adoră, dar care moare devreme, şi un tată fost deţinut politic, András se arată refractar la lumea din jur. Renunţă la şcoală, are o relaţie tensionată cu tatăl său, cu care locuieşte într-un apartament din Budapesta, şi îşi găseşte refugiul în arta fotografică. Face fotografii artistice, mai întîi pe cont propriu, iar apoi ca ucenic al unui fotograf bătrîn, care are un atelier pentru poze de legitimaţii.

Inevitabil, pasiunea lui ajunge să se împletească, chiar foarte strîns, cu viaţa erotică. Pînă şi viitoarea sa carieră internaţională îşi are originea – într-un mod subtil şi imprevizibil – în fotografia făcută într-o seară, pe furiş, unui cuplu ce face dragoste într-un parc public.

Relatînd povestea vieţii lui András Szabad, Sfârşitul oferă în acelaşi timp o panoramă a vieţii din perioada comunistă, adesea cenuşie şi sordidă, dar şi stranie, absurdă, disperată. Privirea fotografică a protagonistului, detaşată pînă la limita autismului, reuşeşte să emoţioneze şi să tulbure, iar construcţia impecabilă a naraţiunii dovedeşte încă o dată calităţile de mare prozator european ale lui Attila Bartis.

Romanul Sfârşitul, de Attila Bartis, a apărut în colecția „Biblioteca Polirom”, în traducerea lui Marius Tabacu, şi este disponibil și în ediţie digitală. (polirom.ro)

Bartis

SPUNE-TI PAREREA