România e țara în care totul se duce în derizoriu, mai devreme sau mai târziu. Zi de zi, românul devine tot mai nepăsător și tot mai lipsit de energie pentru a lupta împotriva nedreptăților care i se întâmplă. Încet-încet, ne-am obișnuit cu toate neregulile și parcă ne e lene să mai și comentăm.

Mi-aduc aminte vremurile în care toată lumea era revoltată că posturile la stat se ocupă doar pe pile. Era o ură generală împotriva instituțiilor care organizau concursuri de formă. Credeți că lucrurile s-au schimbat și posturile se ocupă acum pe bune? Deloc. Totul e la fel, doar că lumea s-a obișnuit și nu mai zice nimeni nimic.

Venind mai aproape de vremurile actuale, mi-aduc aminte ura împotriva plagiatorilor, unul dintre cele mai sensibile subiecte din ultimii ani, care a terminat politic, pe bună dreptate, un fost premier al României. Acum, nici nu te mai interesează când vezi o știre cu vreun demnitar acuzat de plagiat.

Mai trist e că suntem tot mai nepăsători când vine vorba de vieți și destine omenești. Am trecut astăzi pe lângă blocul de lângă Diana, cu acoperișul smuls de vânt. Nicio surpriză, acoperișul e în aceeași stare și familia rămasă fără casă, între timp și cu un nou-născut, stă tot pe la prieteni. Prefectura trimite comunicări, angajații Primăriei repară vreo bancă prin oraș, Consiliul Județean n-are atribuții, Guvernul așteaptă hârtiile, banca așteaptă evaluarea asiguratorilor, societatea civilă e preocupată c-a scăpat veverița. Clasica poveste în stil Kafka. Un singur consilier local, Mircea Archiudean, a ridicat problema și i s-a răspuns că s-au trimis actele la Guvern.

Așa cum s-au găsit sute de milioane pentru diferite premieri, bani alocați în ședințe de urgență, mă așteptam să vină vreun ales cu putere executivă, să strige adunarea și să dea bani pentru refacerea acoperișului. Asta ar face o administrație responsabilă pentru cetățenii orașului aflați într-un moment de cumpănă. Sunt convins că nimeni întreg la minte n-ar comenta dacă s-ar lua de urgență o asemenea măsură, ba, din contră, gestul ar fi aplaudat. Doar că lucrurile astea nu-i mișcă pe aleși la fel ca pe oamenii simpli. Poate că, dacă era vorba de vreo biserică, de frica Celui de Sus, se acoperișul era reparat în două zile.

Cazul ăsta, hârtiile trimise, procedurile, sunt lucruri care mi-au adus aminte de bariera de la Viișoara, care n-a putut fi montată din aceleași motive absurde, așa-zisele neînțelegeri instituționale, lucru care a dus la moarte unor oameni. Și atunci, revolta a fost doar pe Facebook, deși oamenii au murit în realitate și a durat doar vreo trei zile, după care fiecare s-a întors la ale lui.

E clar că uneori nu prea avem voința necesară să punem presiune pe autorități, pentru a se rezolva o problemă până la capăt. Într-adevăr, nu e treaba populației să-i tragă zilnic de mână pe cei care trebuie să le facă o viață mai bună și nici presa nu poate scrie zilnic despre un anumit subiect, dar, din păcate, doar așa se mai rezolvă lucrurile, doar dacă protestează unul cu cortul în fața instituției și vin televiziunile, coboară domnii la el, să vadă cum îl pot ajuta.

Și, în ultimul timp, noi parcă devenim tot mai nepăsători și ei tot mai șmecheri.

SPUNE-TI PAREREA