Una dintre cele mai importante clădiri istorice din Bistriţa care a intrat în renovare în primăvară, prinde contur și un alt aspect.

Imobilul se afla într-o stare avansată de degradare, a fost în paragină de zeci de ani, era un focar de infecție și un pericol public, este vorba despre casa de pe strada Barbu Ştefănescu Delavrancea, care încă de anul trecut a fost pregătită pentru reabilitare.

După ce a fost cumpărată de un nou proprietar, au  început demersurile și într-un final reabilitarea clădiri istorice, care după mai bine de un an de la demararea șantierului este de nerecunoscut.

Renovarea presupune o intervenţie care să conserve cât mai aproape de adevărul istoric componentele faţadei, s-au identificat caracteristicile originale ale clădirii și  sunt puse în valoare.

20427786_1482221168483735_2109851412_n

ISTORICUL CLĂDIRII

Piaţa Unirii reprezintă una dintre cele mai vechi şi representative zone ale oraşului istoric. Instalarea mănăstirii minorite şi constiuirea conventului mănăstiresc, după 1268, a structurat spaţiul din nord-estul aşezării. În planurile oraşului, atât în mapa Visconti, cât şi în planul Lutsch din 1736, zona din jurul mănăstirii minorite apare că spaţiu neocupat de construcţii. În 1895, clădirile conventului sunt cumpărate de către comunitatea Greco-catolică din Bistriţa. În jurul bisericii se încheagă nucleul comunităţii românilor din oraş. Între 1904 şi 1907, magaziile şi celalalte acareturi din jurul bisericii au fost inalturate. Documentele înregistrează piaţeta din faţă mănăstirii cu numele de Rossmarkt, devenită abia după 1934 Piaţă Unirii.

Actualele imobile locuinţă din această piaţă au fost edificate în cursul secolului al XIX-lea şi marchează un prim nucleu românesc în interiorul zidurilor medievale. Clădirea de pe strada Barbu Ştefănescu Delavrancea datează în 1903. Construcţia, cu degradări din cauza proastei exploatări, se înscrie în tipologia Artei 1900, cu elemente ecletice.

Imobilul acoperă o suprafaţă de 1350 mp şi este pe o parcelă delimitată la momentul construcţiei de Rossmarkt, Turmgasse şi Am Rodner Tor. Spre piaţă, axele din dreapta au la etaj amplasat un balcon cu balustrade arcuită din fier forjat cu inscripţia DMB, în stilistica anilor 1900. Iniţialele confirmă propietatea doctorului Monda.

Familia Monda, care a deţinut acest imobil a fost una dintre familiile româneşti importante din Bistriţa, cu un rol important în dezvoltarea întregii zone. Doctorul Monda s-a ocupat de studierea şi valorificarea calităţilor terapeutice ale izvoarelor din Sîngeorzul Român, el a făcut primele amenajări private moderne din zonă. Preocupat de conturarea unui climat favorabil tratamentelor balneoclimaterice, a plantat o pădure de pin care să ofere un cadru natural viitoarei staţiuni – în denumirea locului s-a păstrat numele “La Monda”, iar imaginile de familie demonstrează implicarea familiei în dezvoltarea acestei staţiuni.

20370663_1482221191817066_911187494_n 20427655_1482221208483731_21914477_n

SPUNE-TI PAREREA