Fiind unul dintre miile de bistrițeni care așteptau weekendul pentru meciul de fotbal, dispariția Gloriei Bistrița mi-a lăsat un gust amar. Bistrița a ajuns pe harta rușinii, o hartă a orașelor reședință de județ care nu aveau o echipă sportivă în prima ligă. Apoi, parcă de nicăieri, a venit ideea unei echipe de handbal feminin, care să facă performanță.

În 2014, scriam în premieră că se pregătește un proiect măreț pentru handbalul bistrițean, elementele cheie fiind finanțarea consistentă de la Consiliul Județean și aducerea antrenorului Horațiu Pașca, care avea să fie, practic, managerul echipei.

Sezonul în care s-a promovat a fost acela în care bistrițenii au redescoperit dragostea pentru handbal. Aproape meci de meci sala era plină. Ce-i drept, au și avut ce vedea, Bistrița având o echipă peste nivelul ligii secunde, cu foste internaționale, o echipă care a făcut spectacol la fiecare meci. Bistrița s-a dus glonț spre prima ligă, după ce a făcut, un an spectacol și a readus bistrițenii la sport. Scriam și atunci că s-a ținut cont de fiecare detaliu al proiectului, de la partea sportivă și până la partea de comunicare, de promovare.

În sfârșit, Bistrița-Năsăud, județul care le-a dat pe Senocico și pe Motogna, avea prima echipă de handbal feminin în Liga Națională! Era inexplicabil cum, un oraș care a produs atâția ani campioane și vicecampioane la junioare, n-a putut să facă ceva semnificativ la nivel de senioare. Probabil că din cauză că au fost prea multe orgolii și n-a fost nimeni în stare să adune oamenii de handbal la un loc, timp de 25 de ani. Revenit acasă de la Cluj-Napoca, Horațiu Pașca avea să reușească ce n-a putut unul dintre cei mai titrați antrenori de handbal din Bistrița, faimosul Iuliu Crăciun. Vremurile s-au schimbat, într-adevăr, handbalul și metodele de antrenament au evoluat enorm și era nevoie de oameni noi, care să le înțeleagă mai bine. În noua eră a handbalului, jucătoarele nu se mai pregătesc cu jorda și echipele mari au nevoie de bani mulți. Pare simplu, dar așa e.

Primul sezon în Liga Națională a avut de toate: bucurii, surprize, tristeți, dezamăgiri și iar bucurii. Chiar dacă uneori aveam impresia că putem termina mai sus în clasament, rezultatele sunt, cel puțin la nivelul așteptărilor. Un loc 8 pe care-l merităm din plin, la doar un punct de Vâlcea și Brașov și peste U Cluj, orașe cu tradiție în handbalul românesc și o medalie de bronz în Cupa României au pus Bistrița pe harta handbalului românesc în 2017. Dar, mai important decât rezultatele, e faptul că s-a creat un fenomen care aduce bistrițenii la un loc și îi face să simtă la fel, în același timp. CSM a adus, la Bistrița, un pic de umanitate și de unitate, în vremuri mult prea tehnologizate și reci. Asta e, pentru mine, mult mai important decât punctele și clasamentele.

La anul, filmul va fi altfel, mai bun și cu unii actori schimbați. Deocamdată, noi, cei de pe margine, care am contribuit cu suport în timpul meciului și aplauze la final, cu care ați bătut palma la victorii, dar și la înfrângeri, vă mulțumim, pentru un sezon frumos!

SPUNE-TI PAREREA